În ultima vreme tot mai mulți cititori  ne informează despre metodele de hărțuire la care  sunt supuși de către  firmele de recuperare.

 Angajații acestor firme folosesc un ton impunător și batjocuritor, amenințând,  dând lecții de morală în timp ce solicită achitarea unor debite  cu un istoric de peste 5 sau 10 ani.

În realitate, în Romania, recuperatorul de creanțe nu există, iar  acest lucru se datorează lipsei unei legi care să reglementeze  o astfel de “îndeletnicire”. Așa  s-au format tot soiul de societăți comerciale cu nume caudate  care îi agresează psihic pe debitori. Desprindem în esență faptul, că, dacă o persoanp este sunată insistent și i se induce o stare de teamă,  prin care recuperatorii solicită vânzarea bunurilor din casă , pierderea locuinței pentru acoperirea datoriei, se poate reține că prin aceste apeluri telefonice repetate și prin folosirea mijloacelor de intimidare mai sus amintite, acel recuperator încalcă legea penală. Chiar și recuperarea creanțelor, trebuie făcută cu o anumită măsura și respectarea în primul rând a demnității umane ori, modul în care se desfășoară această procedură în România este departe de a fi legală.

 Foarte multe credite sunt prescrise, iar prin faptul că recuperatorii de creanțe folosesc un limbaj agresiv cu amenințări ,  este pentru  a înșela opinia debitorilor pe care îi păcălesc să plăteasca orice sumă de bani pentru a întrerupe termenul prescripției ca astfel să poată fi  executați ulterior. Din nefericire deși există  OUG 52/2016, referitoare la contractele de credit, această ordonanță este sfidată de aceste societăți comerciale care au acest obiect Desigur, în SUA există legea federală FDCPA (Fair Debt Collection Practices Act) care oferă consumatorilor protecție legală împotriva practicilor abuzive utilizate în recuperarea creanțelor, setează codul de conduită pentru companiile de profil, defineste drepturile consumtorilor și stabilește sanctiuni pentru încălcarea legii.

În România, o lege similară a fost amânată în repetate rânduri la solicitarea Fondului Monetar International. Voință politică de a tranșa această problemă nu a existat, deși un segment important din populație este efectată de această  practică.   Oameni care  au contractat un credit cu buletinul prin celebra EUROLINE, și  ulterior s-au trezit cu firma de recuperare care îi solicită sume colosale, de parcă și-ar fi achiziționat un   cinematograf.  

Exemplele pot continua, însă am dori ca politicienii noștri să  pună capăt acestor abuzuri care din nefericire au dus la cazuri când oamenii au cedat psihic , unii ajungând să se sinucidă. Activitatea acestor societăți comerciale  și practicile lor ar trebui puse sub lupa legislativului care prin măsuri legale și ferme trebuie să pună capăt acestor abuzuri și să își protejeze populația.

( A.Vokat)