Dumitru Chiot, Mitel, pentru prieteni, este născut pe 4 septembrie 1964, la Urzicuţa, în judeţul Dolj. Protagonistul acestei scurte poveşti este un om ca toţi ceilalţi, cu calităţi dar şi cu defecte. În cazul său însă calităţile fac ca defectele să pară extrem de mici şi aproape neobservabile. Nea Mitel este în acelaşi timp un om modest, care, cu greu, se lasă convins să vorbească despre el. Iată de ce vom face noi lucrul acesta… Absolvent de ASE, Dumitru Chiot a lucrat până pe 20 aprilie 2017, a lucrat contabil – şef în Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu. Aşadar, de puţină vreme a devenit un „tânăr pensionar”, cum îi place lui să spună. Încă nu s-a obişnuit cu gândul că a ieşit la pensie; Motiv pentru care refuză să se vadă prea curând, stând ziua pe vreo bancă, în vreun parc, fără să facă nimic. Cu dragoste de muncă şi de oameni, Dumitru Chiot şi-a dorite cu ardoare, împlinite două lucruri: cariera şi familia. Şi iată că ajuns ca la această vârstă să fie mulţumit de amândouă, simţindu-se împlinit profesional, deşi se află la final de carieră, şi în acelaşi timp extrem de mulţumit de familia pe care o are. La capitolul „nereuşite”, mereu şi-a reproşat faptul că nu a putut, pe vremea când era copil, să înveţe să cânte la un instrument, dar mai ales la pian. Un vis pe care şi
l-a dorit nespus de mult, ani de-a rândul, dar care din păcate nu I s-a împlinit.
Iată de ce, în urmă cu aproape o săptămână, nea Mitel a dorit să aducă puţină bucurie în viaţa unei fetiţe, pasionate ca şi el, de muzică, dăruindu-i o pianină. Surprinsă şi în acelaşi timp extrem de fericită, Mihaela Maria Răduţ, fetiţa ce a primit în dar această pianină, a promis cu lacrimi în ochi să exerseze cât va putea de mult pentru a-şi împlini visul de a deveni într-o zi o virtuoasă a acestui instrument.
“Eu nu am avut aşa ceva, fiind copil de ţărani – ne declara la fel de emoţionat ca şi fetiţa căreia tocmai îi dăruise pianina, Dumitru Chiot. Am avut, în schimb, în clasa a patra, o mică şansă… Un profesor de muzică ne-a selectat, pe mine şi pe alţi câţiva colegi, pentru a ne preda cursuri de muzică. Din nefericire, în anul când trebuia să începem cursurile, profesorul de muzică s-a mutat la altă şcoală. Şi aşa s-a sfârşit şi visul meu. Apoi, prin 1992, fiind student, am avut din nou o asemenea tentativă. Am participat la două sau trei lecţii luate de la doamna Mariana Danilov aici, la Giurgiu. Dumneaei mi-a explicat însă cu sinceritate că, dacă nu ai instrument şi acasă, ca să poţi exersa permanent, nu faci nimic. Lucrul ăsta nu m-a descurajat însă. Dar primul meu profesor, adevărat, de pian mi-a fost domnul profesor Stan…” ne-a povestit Dumitru Chiot.
În acelaşi context, şi-a adus aminte cu plăcere de prima lui zi de pian: era data de 17 aprilie 2013. Nu îi pare rău deloc că, abia acum, la „bătrâneţe” (cum îi place să spună, zâmbind), s-a apucat de lecţii de muzică. „Nimic nu e imposibil, şi niciodată nu este prea târziu atunci când vrei să faci ceea ce îţi place”, ne spune Dumitru Chiot, omul care învaţă tainele muzicii la vârsta la care alţii îşi duc nepoţii, de mână, la lecţiile de pian. Un OM care a dorit să retrăiască emoţiile din visurile anilor copilăriei sale prin cadoul dăruit zilele trecute, Mariei Răduţ. Înainte de a ne despărţi de nea Mitel, am încercat să reţinem motto-ul după care el ne spunea că s-a ghidat până astăzi: „În viaţă, trebuie să te legi de un scop anume; nu de lucruri şi nici de oameni…” Este o lecţie pe care a învăţat-o singur şi pe care continuă să o respecte cu sfinţenie.
Pentru generozitatea sa neîngrădită, pentru ambiţia pe care încearcă de fiecare dată să o transmită celor cu care intră în contact, pentru tenacitatea cu care crede în fiecare clipă de viaţă pe care i-a dăruit-o Dumnezeu, publicaţia „Jurnal Giurgiuvean” îl declară pe Dumitru CHIOT, OMUL SĂPTĂMÂNII.
(Jurnal)
Felicitări domnul Chiot!!!!