Unul din trei studenţi români se retrage încă din primul an de facultate, iar elevi cu premii internaţionale ajung să se întrebe dacă medaliile îi vor ajuta să aibă meseria pe care şi-o doresc. Şcoala românească nu ajută deloc pe adolescenţi să îşi descopere vocaţia.  În continuare vă vom spicui dintr-un reportaj din campania Old School / New School.

Am intrat la facultatea de medicină dentară, mi-am desfăşurat activitatea timp de un an în calitate de student al acelei facultăţi după care am renunţat pentru că mi-am dat seama că nu este cu adevărat pentru mine, medicina”,  declară  un fost student la medicină. El este exemplul clasic al elevului pe care sistemul de învăţământ din România nu l-a ajutat în niciun fel să îşi aleagă o profesie care să se potrivească cu pasiunile şi abilităţile lui. Ca altor mii de adolescenţi, i s-a părut interesant să devină medic. După luni de pregătire intensă, a reuşit să intre la Facultatea de Medicină. Bucuria a fost mare, dar de scurtă durată. Şi-a dat seama că nu îi place şi nu îl interesează ce i se predă. Acest lucru se petrece tot mai des în ultimii ani în România.

Mulți dintre ei juswtifică decizia prin faptul că  nu au reușit să se  identifice cu ce însemna cu adevărat meseria  ce ar fi urmat să o facă. Alții se plâng că le era greu să  continue. Aşa că  mare parte dintre acești tineri părăses facultățile pentru care au optat, încă  după primul an , înscriindu-se la alte facultăți de obicei cu totul diferite de prima lor opțiune. Așa cum precizam, ca  ei sunt mii de tineri ce renunţă la studiile pe care le încep şi îngroaşă statistica abandonului universitar…din motive de lipsă de îndrumare.

Spre exemplu, în 2012, era de peste 40 la sută iar în 2017 era de peste 35 la sută. În continuare există un abandon universitar ridicat”, spune Petrişor Ţucă, preşedinte ANOSR.

Pentru a găsi cauza trebuie să privim în urmă, la anii de liceu şi de şcoală generală. Teoretic, elevii trebuie să primească îndrumare în alegerea carierei. Mai exact, la ora de dirigenţie, consilierul şcolar împreună cu dirigintele, să discute cu copiii şi adolescenţii şi să îi ajute să descopere vocaţia. Din acest lanţ ar trebui să facă parte şi părinţii astfel încât la finalul ciclului şcolar  tânărul să ia cea mai bună decizie în privinţa viitoarei profesii. Nimic din toate acestea însă nu se întâmplă.

„Elevii se plâng că niciodată la orele de dirigenţie  nu se discută despre parcursul  lor academic, ulterior, ci doar despre motivarea absenţelor și multe alte  lucruri administrative.

La acestă oră se face, de fapt materia profesorului astfel încât să i se completeze norma sau să primească nişte bani în plus la salariu”,  declara un elev al  Colegiului National ”Petru Rareş” din  Piatra Neamţ.

Diriginţii admit şi ei că orientarea vocaţională a elevilor nu prea îşi găseşte locul printre preocupările lor. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru au cu totul alte lucruri de făcut la diriginţie.

Profesorii se plâng la rândul lor că timpul avut la dispoziție  este foarte limitat și că nu pot oferi suport aşa cum s-ar cere, susținând că este extrem de greu să lucrezi cu elevii într-o oră pe săptămână ,  să găsești soluții pentru probleme care trebuie dicutate într-o singură oră de consiliere . Problema este că nici părinţii nu insist să afle de la diriginți ce crede aceștia  că li s-ar potrivi copiilor acestora. Consilierul şcolar nu poate intra la ora de dirigenţie decât dacă dirigintele îi cere acest lucru. Iar asta se întâmplă foarte rar. În plus, sunt copleşiţi numeric. Mai mult, consilierul şcolar trebuie să gestioneze cu totul alte probleme care se ivesc în fiecare zi, iar despre orientarea şcolară nu mai vorbeşte nimeni.

Consilierul şcolar este mai degrabă un pompier care trebuie să stingă anumite conflicte sau să ajusteze comportamente care sunt diagnosticate, din păcate, aşa ad-hoc”, spune Mihaela Fedorof, specialist în consiliere.

În lipsa consilierii din şcoală tinerii sunt influnţaţi de părinţi, rude, prieteni, sau aleg o facultate la modă şi care le-ar asigura venituri mai mari sau stabile.

Din păcate sunt tineri care aleg mergând pe principiul: Ce este la modă, ce este uşor,  asta voi alege…trebuie să fiu şi eu student undeva…”  Astăzi în România este foarte simplu să fii student

Sunt o grămadă de copii care până în clasa a 11-a au o idee, zic, mă duc la drept, pentru că îmi place dreptul, pentru că aşa au făcut ai mei, pentru că sunt bun pe chetia asta. Ajung în clasa a 12-a când mai au o lună, două, trei până la bacalaureat şi pică într-o depresie absolut cronică din care nu pot să mai iasă pentru că îşi dau seama că fie nu le place, fie nu înţeleg”, explică un elev.

Drama constă în faptul că în ultimii 10 ani, numărul absolvenţilor de liceu care au ales să se înscrie la o facultate a scăzut. De la peste 900 de mii, la aproape jumătate. Mulți cred că facultatea nu te pregătește pentru nimic și că după terminarea ei vei fi obligat să faci cu totul altceva.

Ce este mai trist este că, un tânăr olimpic la informatică… când intră pe uşă îţi spune: eu nu ştiu cine sunt. Asta este drama, şi a sistemului, pentru că asta produce şi a tinerilor din România, şi normal că abandonăm studii academice care sunt alese fără nicio noimă”, precizează Mihaela Feodorof, specialist consiliere.