Olha Tverdohlibova s-a prezentat la oficiul pentru recrutări și a cerut să primească o armă să apere Ucraina, dar a fost refuzată din cauza vârstei. Peste doi ani împlinește un secol de viață și acesta este al doilea mare război prin care trece.

În precedentul (WW2) a fost implicată ca și colaboratoare a serviciilor secrete. E deci nu doar foarte curajoasă, ci și o bună cunoscătoare a psihologiei inamicului. Este convinsă că Ucraina va învinge.

Ieri ascultam la tv un fotograf de război, abia întors din Ucraina, povestind despre cât de bine sunt pregătiți militarii ucraineni. Și omul era hârșâit prin teatrele de operații din Siria și Afganistan.

Nu e de mirare că Pentagonul vorbește de pierderi catastrofale în rândul armatei ruse: 28.000 de soldați, uciși, răniți sau capturați de ukr. Unele divizii ar fi fost atât de distruse că a trebuit scoase definitiv din luptă.

Apoi mai e și curajul admirabil al civililor, al celor care opresc tancurile cu mâinile goale sau ies să protesteze în orașele ocupate. La Herson, unde sunt probleme mari cu hrana, am văzut oameni refuzând scrâbiți pachetele cu alimente din partea rușilor.

Și acea fabuloasă rezistență eroică din Voznesensk, oraș strategic din sud, unde civilii au ajutat decisiv la zdrobirea unității ruse care îi atacase. Alături de militari profesioniști, voluntarii au umilit inamicul cotropitor și i-au provocat piederi colosale (100 de morți, 30 de vehicule blindate capturate din 43, un elicopter de atac doborât). Bătălia a fost relatată, zilele trecute, de un reporter american în WSJ, ca să nu aibă cineva impresia că e basm de propagandă. Oamenii ăștia, ucrainenii, chiar sunt extraordinari. Scriu o poveste despre curaj și sacrificiu care va străbate veacurile.

(Camelia Ciobanu)