Ziarul Adevărul ne oferă un reportaj inedit despre cum se făcea prostituția în anii 80 în România. O profesie care atunci era plină de riscuri și de compromisuri din partea celor ce se ocupau cu cea mai veche profesie din lume.

Prostituţia, ţinută sub tăcere de autorităţile comuniste, devenise un fenomen de amploare în România anilor ’80, arată mărturiile din acea vreme. Prostituţia a fost scoasă în afara legii în 1949, iar femeile care o practicau au fost „reintegrate” în societate printr-un proces de reeducare.

Termenul de prostituţie a fost chiar eliminat din primele dicţionare editate în timpul regimului comunist, însă „cea mai veche meserie din lume” a continuat să existe clandestin, chiar dacă practicantele ei erau pedepsite aspru, cu pedepse de până la trei ani de închisoare.

Statistici oficiale despre numărul prostituatelor din România comunistă nu sunt cunoscute. Totuşi, potrivit unor documente de arhivă din anii ’80, care arătau cum Nicolae Ceauşescu o denunţase, nemulţumit de „oamenii care evită munca şi încearcă să îşi facă un rost prin activtăţi necinstite, inclusiv prin prostituţie”, putea fi trasă concluza că fenomenul devenise îngrijorător pentru regim. Motivul principal ar fi fost perturbarea forţei de muncă şi nicidecum soarta femeilor, observau autorii unui raport din 1982, păstrat în arhivele Radio Europa Lberă (RFE).

Prostituatele „de lux” din anii ‘80

Câteva relatări din presa română a acelor vremuri ofereau detalii despre prostituatele din anii ’80. Un astfel de articol, cu titlul „Cum este”, a apărut în 13 septembrie 1982, în Scânteia Tineretului. Reporterul a vizitat o secţie de poliţie din Bucureşti şi a fost martor la investigarea a 10 prostituate, prinse în urma unui raid al Miliţiei. „Toate erau fete tinere atractive, bine îmbrăcate, cu rochii vaporoase şi parfumate, şi purtau bijuterii de aur. Nu erau speriate de anchetă, ci erau mai degrabă cinice. Una dintre ele a fost surprinsă de miliţieni în camera unui oaspete străin, la Hotel Intercontinental şi avea valută şi ţigări străine în poşeta ei. Venise în Bucureşti de patru ani, din provincie, şi avea un copil de un an şi jumătate. Povestea tristă a acestei mame şi a copilului său l-a mişcat chiar şi pe cel mai dur miliţian, care a eliberat-o din arest, afirma reporterul. A doua zi, însă, a fost prinsă din nou, de această dată la Hotelul Negoiu, iar în urma anchetei a ieşit la iveală faptul că povestea iniţială nu era în totalitate adevărată, pentru că pruncul locuia, de fapt, cu bunicii”, se arăta în documentul păstrat în arhivele RFE, semnat de Paul Gafton.

Tariful, între 100 şi 400 de lei

Potrivit articolului din Scînteia Tineretului, cele mai multe prostituate îşi începeau activitatea de îndată ce terminau liceul şi erau tinere care au ajuns în Capitală din satele şi oraşele de provincie. Se minunau de plăcerile Bucureştiului, aglomeraţia, cinematografele, localurile şi hotelurile marelui oraş şi de sentimentul anonimităţii şi al permisivităţii. Cu un simţ al aventurii, natural la vârsta lor, fetele contrastau viaţa de oraş cu existenţa lipsită de culoare de acasă, relata autorul articolului. „Când vine seara, însă, lucrurile devin complicate, mai ales dacă fata nu are unde dormi. Este agăţată de câte un bărbat, care o suportă pentru câteva zile, dar se plictiseşte de ea şi o paseasă unui prieten. În acest fel ea trece de la un bărbat la altul, având doar relaţii superficiale cu fiecare. În final, ea cade în mâinile unui peşte, care procură fete tinere pentru preţuri între 100 şi 400 de lei (între 22 şi 90 de dolari, la cursul oficial). Sunt, potrivit ziarului, două tipuri de proxeneţi: „curaţi” – cei care îşi pun locuinţele la dispoziţia prostituatelor şi „stricaţi” – cei care trimit fetele pe străzi. Miliţia organiza frecvent raiduri în Bucureşti pentru depistarea prostituatelor, dar aparent fără prea mult succes”, se arăta în documentul RFE din noiembrie 1982. Într-un alt articol, Scînteia Tineretului relata despre aventura unui grup de şase adolescenţi din Bistriţa Năsăud, băieţi şi fete, care au plecat din satul lor pentru a-şi căuta de lucru în Braşov. Cu toţii erau elevi de liceu şi membrii ai Uniunii Tneretului Comunist. Ajunşi în Braşov, viaţa lor a luat o turnură neaşteptată. S-au cazat într-un cămin muncitoresc, însă înainte ca vreunul dintre ei să îşi caute de lucru, una dintre fete, „Blonda”, a intrat într-o conversaţe cu câţiva străini, care apoi o invitaseră împreună cu prietenele sale la un restaurant. Adolescenţii s-au îngrijorat pentru ea, însă mai târziu Blonda le-a adus bani şi ţigări. O altă fată a fost de acord să însoţească un străin acasă, iar mai târziu, băieţii au încercat să le caute „de lucru” tinerelor, abordând studenţi străini şi negociind cu ei, informa autorul articolului din Scînteia Tineretului. Au fost recompensaţi şi ei cu ţigări şi cu blugi, însă deşi începutul promiţător, fetele au fost prinse de Miliţie a treia zi, iar visele la viaţa uşoară a tinerilor s-au spulberat, nota ziarul.

Cele mai multe prostituate aveau copii

Un raport oficial, păstrat în arhivele RFE, după ce fusese publicat în magazinul „Studii şi Cercetări Juridice” arăta că din 200 se femei condamnate în anii ‘80 la pedepse de maximum cinci ani de închisoare pentru parazitism social, 180 erau prostituate, care au fost prinse de miliţieni „în preajma barurilor, restaurantelor de lux şi a căminelor pentru studenţi străini, încercând să aibă relaţii cu bărbaţi, pentru venituri obţinute uşor, care să le asigure un mod de viaţă parazitar”. Aceste femei aveau, de regulă, un nivel satisfăcător de educaţie, şase dintre ele fiind absolvente de universităţi, 40 la sută erau angajate la momentul reţinerii lor şi un sfert dintre acestea erau muncitoare. Viaţa acestor femei era tragică, mai notau autorii documentului RFE. 60 la sută erau mame, iar jumătate dintre acesta aveau între doi şi cinci copii. Peste jumătate dintre ele deţineau locuinţe proprii, cel mai probabil obţinute cu ajutorul venturilor suplimentare din prostituţia practicată în timpul liber.

N.Red. La Giurgiu prostituția se făcea în același mod clandestine ca peste tot în România. ”Muta cin’pe lei”, a fost pentru multă vreme și pentru mulți tineri o celebritate în ceea ce privește prostituția. Deși fusese luată în colimator de organele de Poliție, ea era lăsată în pace din cauza handicapului de care suferea. Porecla de ”Cinșpe lei” venea de la tariful perceput de ea pentru o partidă de sex, după cum povestesc cei mai vârstnici dintre giurgiuveni.

În rest, ca mai peste tot în țară existau și la noi în oraș câteva case pe care proprietarii le puneau la dispoziția amatorilor de partide de amor, discrete, departe de ochii lumii și a nevestelor celor ce vizitau astfel de imobile.

Mai erau și cele câteva hoteluri în care recepționerele, probabil în cârdășie cu organele… strecurau în pat străinilor, tinere ce practicau această profesie, în schimbul unor informații…Recompensele se limitau de cele mai multe ori la plata în lucruri de uz personal care în perioada aceea lipseau la noi (blugi, desuuri, parfumuri, săpunuri etc).

(Jurnal)