Trufanda până mai ieri, astăzi pepenele roşu se vinde, în Piaţa Centrală, deja cu un leu kilogramul. Producători sunt mulţi şi cam de prin tot judeţul, şi asta pentru că, spun ei, pepenele este printre cele mai nepretenţioase produse de sezon.
În Piaţa Centrală a municipiului, pe mai multe tarabe stau negrii sau vărgaţi, galbeni sau roşii, crăpând de zeama dulce ca mierea, lubeniţele. Pepeni din Grecia, din Turcia sau de Dăbuleni, pe toţi îi poţi găsi aici, în centrul Municipiului Giurgiu. La „standul” lui Dan Enache Pelin, un cultivator din comuna Stăneşti, mai mulţi cumpărătorii se înghesuie să cumpere. Aşa explică faptul că la ora după-amiezii, cantitatea de lubeniţe pe care le mai avea expuse la vânzare era, vizibil, mai mică decât a celor din jurul său.
Fără să se lase prea mult rugat, a acceptat să ne dezvăluie câteva dintre secretele „meseriei” de cultivator de lubeniţă.
„Noi facem totul, ca la carte, cu seminţe româneşti, în special. Plantăm seminţele în solar, facem răsaduri, pe care, mai apoi, le transplantăm. Am încercat, personal, şi varianta însămânţării cu semănătoarea, la câmp, dar să ştiţi că nu e nicio „afacere”. Ca să crească, avantajul este că pepenele nu are pretenţii prea mari. El poate să crească aproape pe orice tip de sol, iar apă, contrar zvonurilor, nu trebuie să îi dai aşa, în prostie…că nu mai e dulce! Se umflă, îi putrezesc rădăcinile, şi cam atât!”, ne spunea Dan Enache Pelin.
Aşa am aflat că mulţi producători, pentru a-i „forţa” creşterea pepenelui, şi a-l aduce la greutăţi record, aleg să răsucească, la un moment dat, codiţa fructului. Numai că acest aspect este o găselniţă pentru producătorul care nu se respectă pe el, şi nu respectă nici cumpărătorii, ne mai spunea stăneşteanul.
Cum alegem pepenele copt…
Cel mai bun pepene e ăla care are codiţa întreagă, şi, cum vedeţi, eu las codiţa foarte lungă, să se vadă că nu i-am forţat la creştere! – ne mai declara Dan Enache Pelin. Şi totuşi, cum se recunoaşte un pepene, atunci când nu vrei să îi faci „dop”? Răspunsul l-am primit tot de la producătorul din Stăneşti.
„Un pepene numai bun de mâncat trebuie să fie greu pentru mărimea lui. Apoi, trebuie verificat punctul galben, de coacere, care se află în partea opusă cozii. Dacă nu este galben, ci este verde sau alb, pepenele nu este copt! Mai poate fi verificat prin bătaia în coajă, şi, dacă se aude că sună a gol, atunci este copt. Codiţa este un alt indicator al calităţii fructului oferit la vânzare. Dacă este uscată, înseamnă că pepenii au fost culeşi cu multe zile în urmă, şi au fost ţinuţi în condiţii nu tocmai bune. Un ultim mod de a alege un pepene foarte bun este legat de aspectul lui exterior. Forma trebuie să fie cât de cât simetrică, iar coaja trebuie să fie lucioasă”, ne-a mai precizat producătorul Dan Enache Pelin.
(Jurnal)