O scrisoare deschisă a colegului meu Ion Diaconescu către primarul Adrian Anghelescu mi-a oferit prilejul de a adresa la rândul meu o serie de întrebări, mai mult sau mai puțin retorice.
O primă întrebare ar fi de ce, în afara unor comentarii malițioase, multe dintre ele justificate, nimeni din presa locală nu a reacționat după jalnica emisiune realizată de către postul TV Realitatea Plus, intitulată ”Cu drag despre Giurgiu!”, în care ne-am amuzat cu titlurile delirante ce s-au succedat pe parcursul emisiei, pe burtiera televiziunii.
Am să vă redau doar câteva dintre acestea: ”Județul Giurgiu, zonă turistică de o frumusețe absolută!”; ”Județul Giurgiu, poartă a României către Europa” (noi credeam că spre Asia), ”Renaște Portul Giurgiu” (??), ”Giurgiu, Leagănul Civilizației din România!” etc.
Noi ne întrebăm în primul rând care au fost beneficiile obținute de giurgiuveni de-a lungul mandatelor tuturor primarilor ce s-au perindat la conducerea Primăriei Giurgiu în ultimii 30 de ani, începând cu Remus Tunaru și terminând cu Nicolae Barbu (deocamdată actualul primar nu poate fi judecat deoarece este doar la jumătatea mandatului său).
Fără a fi avocatul diavolului, mă întreb la fel de retoric, ce pretenții am avea de la cineva în cei doi ani scurși, să repare tot ce au stricat predecesorii săi, refăcând teritoriul Giurgiului de altă dată. Spunem asta pentru că în vechile mandate Giurgiu a fost deposedat de mare parte din terenuri de către cei ce au fost la conducere și de camarila acestora (inclusiv consilieri locali).
Ne-am referi în continuare, aleatoriu, la unele din punctele sensibile atinse de colegul meu. Referitor la desființarea garajelor cred că despre această chestiune ar trebui întrebat șeful Compartimentului ce se ocupă de legalitatea acestor contracte (un funcționar cu multă experiență, luând în calcul faptul că a fost susținut de-a lungul tuturor mandatelor de până acum). Ne gândim că poate nu s-a găsit identificarea unei soluții sau nu s-a vrut desființarea acestor garaje în mod legal. Chiar și în acest context, considerăm că nu este treaba primarului, ci a specialiștilor din cadrul compartimentelor Primăriei, plătiți în acest scop.
Și dacă tot vorbim de legalitate, de ce nimeni oare nu a dorit până acum ca aceste garaje să fie verificate dacă s-au transformat sau nu în cămări de iarnă, așa cum se insinuează? Iar dacă aceste garaje vor fi desființate, spre satisfacția colegului meu, ne întrebăm cu ce bani se vor amenaja niște parcări civilizate și riguros supravegheate, căci doar nu ne vom lăsa autoturismele oricum și oriunde, sub cerul liber. Sau vom da unor șmecheri să le amenajeze, la fel de sordid, ca cele existente în Piața Centrală a Municipiului?
De ce nimeni (DNA, Poliție…) nu verifică în ce mod au fost alocate apartamentele ANL și cui anume? Pentru o mare transparență ar putea fi afișată (De ce nu?!?) o listă la Fișierul Primăriei Giurgiu cu toți proprietarii acestor imobile. Noi vă promitem de pe acum că veți avea mari surprize lecturându-le!
În privința salubrizării orașului și a curățării lui de ”bălăriile” care l-au năpădit, ne întrebăm (din nou retoric!) cum ar putea o societate aflată în reorganizare (GSL), în prag de faliment, ai căror salariați primesc salarii de mare austeritate, societate care nici măcar coase pentru cosit iarba nu mai deține, să întrețină hectarele de spațiu verde ale unui întreg municipiu?
Cine oare a avut interesul ca această Societate, ai cărei foști angajați sunt cercetați astăzi pentru tot felul de infracțiuni, să intre în insolvență? Este o întrebare adresată exclusiv băieților deștepți, numiți politic, care și-au bătut joc cu bună știință de acest oraș.
În privința curățeniei, noi – cei care, cu luni bune în urmă am demarat, alături de operatorul de salubrizare, ROSAL, o campanie de conștientizare și de educare a cetățenilor ce aruncă gunoiul la întâmplare, după bunul lor plac – putem spune că vina principală este a ”nesimțiților” ce tratează municipiul ca pe o latrină, cât și a lipsei unor măsuri dure din partea autorităților și mă refer aici în primul rând la Poliția locală. Am spus-o și o vom repeta în continuare, că un sistem video ar diminua la maximum astfel de manifestări!
În privința investitorilor pe care îi așteptăm (ca bunicii noștri pe americani, în anii ’40) sunt două mari cauze pentru reticența pe care aceștia o au pentru a-și deschide aici o afacere. Lipsa de atractivitate a zonei, vina principală fiind exclusiv a celor care au condus orașul vreme de 3 decenii, iar al doilea este lipsa forței de muncă.
În ciuda văicărelilor unora că nu găsesc de muncă, au fost investitori care au dorit să deschidă aici fabrici (am mai scris despre acest subiect!), însă au constatat, cu stupoare, că prea puțini sunt interesați de un loc de muncă. Lucru constatat și la ultima bursă a locurilor de Muncă, organizată de AJOFM Giurgiu, la care angajatorii s-au plictisit în așteptarea solicitanților de o slujbă…
Dincolo de asta am putea lua în calcul și faptul că pe vremea unuia dintre cei aflați la conducerea Primăriei timp de mai multe mandate, circula zvonul șpăgii ce trebuia dată în avans pentru a putea deschide chiar și o biată gogoșerie!
În privința eșecului zonei de agrement de pe Canal ”Cama”, altcuiva ar trebui adresate întrebări, ca și despre Popasul din Pădurea Bălănoaiei ce a zăcut neexploatat până la venirea noului primar, în el desfășurându-se doar evenimentele personale ale unor șefi de instituții și oameni politici, întreținerea zonei făcându-se însă, evident, pe banii contribuabililor.
În ceea ce privește casa achiziționată de către primarul Anghelescu suntem extrem de bine informați în această chestiune, imobilul fiind scos la licitație de mai multe ori, cu transparență, până ce și-a găsit un iată, un cumpărător. Mai mult de atât, primarul în exercițiu se găsește într-o relație mai mult decât amiabilă cu vechii proprietari ai imobilului.
Despre proiectele de asfaltare ar trebui să adresăm întrebări celor care au deținut șefia Primăriei mai multe mandate, știut fiind că o șosea nu poate fi asfaltată trainic, în doar câteva zile.
În ceea ce privește societatea TRACUM, întrebarea ar trebui solicitată celui care a ținut o curte goală, ani de zile, cu un director plătit, având drept salariați doar câțiva paznici, transportul în comun al giurgiuvenilor fiind transformat într-un mijloc social dedicat aproape în exclusivitate (în mod gratuit) pensionarilor, cu scopul evident de a face din ei o masă electorală, extrem de utilă în perioada alegerilor.
Ar mai trebui adăugat că Tracum-ul, (ca și alte societăți subordonate Primăriei), a fost de-a lungul multor mandate o modalitate de a susține la conducerea unor Compartimente și în structura sa organizatorică rude și prieteni de casă ale întâistătătorului Primăriei, clientelei sale politice.
Mai mult decât atât, despre cele 13 autobuze ce zac în curtea societății Tracum, fără nicio utilitate, altcineva ar trebui luat la întrebări, nu credeți? Așa ar părea corect. Nicidecum, unul să greșească și altul să ”plătească”!
Referitor la angajările din Primărie, ca și din celelalte instituții subordonate acesteia, știm cu toții că nu primarul decide, ci partidele aflate la guvernare. Și ce am putea avea de reproșat în cazul numărului de angajați din Primăria noastră când Cancelaria primului ministru măsoară, nici mai mult, nici mai puțin decât 250 de persoane!
Să mai precizăm și faptul că până și colegi de-ai noștri, care pretind că sunt jurnaliști și vin la conferințe de presă sunt, la rândul lor angajați ai unor instituții, nicidecum pe criteriul competenței, evident. Altfel spus, sunt plătiți din banii contribuabililor să mulgă bani din două părți, în același timp! Bravos Națiune! Asta da Democrație! Ăștia da jurnaliști… ”independenți” (să facă ce vor!).
”Casa Tineretului”, o altă imputație nejustificată, adusă primului edil, a rămas, după cum constatăm, un fel de Fata Morgana, ca și Podul de la Grădiștea despre care toți politicienii veniți la putere promit că vor face ”unul mai trainic și mai frumos”… dar el rămâne o perpetuă amăgire!
”Ruinarea” acestui oraș a început (să mă ierte cei nostalgici după acele timpuri), încă de pe vremea celui de-al doilea mandat al lui Lucian Iliescu, poreclit emblematic ”Nemuritorul” (giurgiuvenii știu de ce!), fenomenul acutizându-se odată cu marile afaceri născocite ulterior, una câte una: pavelele de pe trotuare, înlocuite de la un an la altul pentru prosperitatea ”familiei” și a apropiaților acestuia.
Au urmat dezastruoasele lucrări stradale: pavaje, înlocuiri de borduri și execuții de teresamente realizate, în tandem, de Florin Bealcu (Fie-i țărâna ușoară!) și omnipotentul Butoane, cu termene de garanție de numai un an, adică mai puțin decât se dă la vafele cu înghețată!
A fost o perioadă în care s-au sifonat sume uriașe de bani din bugetul Primăriei, respectiv din buzunarele contribuabililor, angajările ca funcționari publici și pe locuri călduțe, fiind făcute pe criteriul loialității față de ”primul conducător”! Și toate acestea fără ca cineva să cârtească. ”Mucles!”…”Ciocu mic!”
Și dacă tot am deschis o cutie a Pandorei, hai să mergem până la capăt, denunțându-le pe toate. Mandat după mandat, o parte dintre consilierii locali, în schimbul votului acordat primului vătaf al Primăriei, au obținut terenuri pe care astăzi se construiesc hoteluri, și-au angajat soțiile și rudele în societăți subordonate acestei instituții sau obținând aprobări de terenuri pe care și-au ridicat ulterior unități comerciale, sedii de firme și locuri de case, beneficiind de alte multe, multe facilități.
În consecință, ”căpușarea” acestei instituții numită Primăria Giurgiu, nu a început acum, de când omul ”venit din cer” Adrian Anghelescu, a preluat mandatul, ci cu câteva decenii în urmă, când mulți dintre giurgiuveni au acceptat (odată la 4 ani) să le fie cumpărat votul cu câteva avize/aprobări la care oricum ar fi avut dreptul. Și astfel, Primăria a devenit un fel de Mecca pentru cei protejați, o instituție cu o organigramă tot mai stufoasă, menită să asigure un număr constant de voturi, de la un mandat la altul, primului edil al orașului și evident partidului din care acesta provenea.
Un algoritm care încă este în vigoare astăzi, pe care nu-l putem omite, care a dezvoltat tot mai mult și mai vizibil incompetența, ipocrizia, afacerile oneroase, birocrația, ineficiența instituțională, diletantismul profesional.
Așa că, dacă cineva este vinovat pentru cum arată acest oraș astăzi, aceia suntem noi, cei care am acceptat o asemenea stare de fapt, cât și cei ce au contribuit în mod direct la pauperizarea și schimonosirea imaginii lui, prin compromisurile pe care le-au acceptat în schimbul unor foloase personale.
E ușor să dai vina pe cineva că nu dă o mână de var pe calcanul unei construcții pe care mulți dintre cei ce au trecut, de-a lungul timpului pe acolo, au urinat, au scrijelit-o cu tot felul de expresii porcoase, și-au șters încălțările de noroi, și-au șters pensulele de vopsea, fără însă a se întreba: oare cine locuiește dincolo de acest zid, ce semnificație are el pentru comunitate și, în cele din urmă, pentru noi toți?
În încheiere aș dori să îi asigur atât pe cititori, cât și pe colegul meu Ion Diaconescu, că toate cele de mai sus nu sunt decât o completare a întrebărilor pe care doream, la rândul meu, să le adresez tuturor celor ce au condus destinele acestui oraș, timp de peste trei decenii, cât și nouă giurgiuvenilor, depozitarii greșelilor lor, încheind cu o reflecție a marelui William Shakespeare: ”O poveste nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care o ascultă!”
(Florian TINCU)
