Complexul „Stejarul” din Pădurea Bălănoaia, multă vreme cuibușor de nebunii pentru „mai marii” sistemului!

Complexul „Stejarul”, situat în Pădurea Bălănoaia, este un loc absolut minunat, cu mult potențial, ce din păcate a fost de-a lungul mai multor ani, o afacere personală  a celor care l-au administrat.

Un loc în care se organizau petreceri private cu personaje importante  din poliție și  servicii, cu prietenii și familiile acestora, după cum publicația noastră a scris în mai multe rânduri. Altfel spus, devenit     ad-hoc un cuibușor de nebunii pentru mai marii sistemului, reprezentanți de seamă ai „statului paralel”, la nivel local.

Așa se face că banii ce trebuiau să vină la bugetul local erau cheltuiți pe parangheliile acestor personaje și ajungeau în buzunarele fostului administrator, care între timp a plecat la cele veșnice.

 Am fi foarte curioși să aflăm cât încasa Primăria Giurgiu, proprietarul de drept al acestui complex, pe an, din activitatea  restaurantului de aici.

Piscina aparținea tot la acea vrem, societății Giurgiu Servicii Locale, o societate aflată de mai multă vreme în insolvență, căpușată la rândul ei de niște inși ce au venit săraci, ca directori și au plecat prosperi după exploaterea ei.

Administrarea acelei piscine a fost la rândul ei un eșec, mai ales după ce a fost  implicată într-un scandal, în care subiect principal a fost un șobolan găsit plutind în apa acesteia, devenit viral în întreaga mass media.

În rest se mai vorbea despre o apă murdară la care nu se înghesuia nicio instituție abilitată  să îi facă analize și un salvamar ce nu știa să înoate!

 Dorind să pună capăt aceastei haiducii, în 2002 Complexul „Stejarul  a trecut,  prin votul Consiliului Local, în administrarea Zonei Libere Giurgiu, Primăria justificând că nu are bani pentru întreținerea acestuia.

În acest context, Complexul „Stejarul” intră într-o reabilitare, extrem de costisitoare  în care s-ar fi investit circa 5 miliarde lei, acești bani  fiind folosiți atât pentru reamenajarea  piscinei, cât și pentru achiziționarea de șezlonguri ,și baldachine, amenajarea unui bar la piscină,  reabilitarea restaurantului , toate aceste investiții  fiind făcute cu scopul ca acest loc să devină unul extrem de  agreabil si frecventabil pentru giurgiuveni si nu, numai.

O perioadă de timp a părut că lucrurile merg bine, iar tot mai mulți giurgiuveni au început să  prefere acest loc de agrement.

Ulterior s-a  conștientizat că această investiție este doar sezonieră, deși in mod normal și toamna și iarna și primăvara aici se pot organiza petreceri, chiar o parte din acel loc putând fi folosit ca un safari park, sau de ce nu, chiar ca patinoar.

Suntem  convinși că în momentul investiției de 5 miliarde a fost făcut un plan de afaceri,  beneficiarul având o viziune financiară  a modului în care se vor recupera  banii din investiție  și implicit  cum se va realiza un profit.

Iată de ce astăzi suntem curioși cum arăta acel plan de afaceri, cine l-a făcut , cine au fost cei care trebuiau să dezvolte această afacere și dacă cele 5 miliarde  pot fi regăsite în mod real, atunci când vorbim despre  investițiile făcute și licitațiile aferente acestui obiectiv.

Mergând mai departe, am vrea să știm cât s-a recuperat din cei 5 miliarde lei, cât s-a pierdut din aceștia și cine răspunde pentru  ei? Din declarațiile oficiale am înțeles că pe lângă valoarea investiției, complexul s-a înregistrat cu  un prejudiciu de 5.700 de lei.

 În urma acestui lamentabil eșec după cum se aude, acum se dorește  din nou mutarea Complexului în subordinea Primăriei Giurgiu, care ar urma să îl administreze.

După cum știm însă, Primăria nu este  capabilă la acest moment să administreze acest loc, astfel că probabil se va încerca  transferul spre administrare de către unii agenți economici, pe vreun  parteneriat public-privat sau într-o  concesiune…

O ideea pe care o considerăm lăudabilă, pe care primarul Adrian Anghelescu a mai lansat-o și cu altă ocazie, însă fără succes,   negăsindu-se până la acest moment  doritori.

Una peste alta, cazul Complexului „Stejarul” ne ridică o întrebare zicem noi justificată: de ce oare atunci când sunt numiți directori ai unor instituții, societății ADMINISTRATE DE STAT , aceste persoane demonstrează că sunt extrem de slabi MANAGERI în aceste funcții, deseori falimentându-le, dar dovedesc că sunt extrem de competenți, de profitabili, de  eficienți atunci când e vorba despre societățile lor private? Poate știți dvs. răspunsul, căci am dori să-l cunoaștem și noi.

(Jurnal)