Recent, fugarul Sebastian Ghiță, încurajat probabil de probabilitatea de a se întoarce în țară, prin bunăvoința autorităților de la București, dorind să răsplătească acest gest declara  despre protestatarii aflați aproape la fiecare sfârșit de săptămână în stradă :  Dacă mai prindem în stradă bandele Rezist, le vom da o mamă de bătaie să plece acasă…!, acreditând totodată ideea că aceștia sunt cei ce deranjează ordinea publică.

Da, ați înțeles bine.  Este vorba despre același Sebastian Ghiță care ”a dat bir cu fugiții”  în Serbia cu doi ani în urmă ( 2017), după ce a fost trimis în judecată în mai multe dosare de corupţie!

În mod firesc, doi dintre cei ce s-au simțit lezați de această amenințare, cetățeni pașnici , prezenț, așa cum au declarat, i în fața Ministerului de Justitie și a altor institutii publice, i-au făcut lui Ghiță o plângere penală. Scandalizat de gest, balaurul media, Mircea Badea,  a dorit să îi ia apărarea lui Ghiță, scoțând flăcări pe gură ,  apostrofându- i pe internauții care  l-au lezat pe fostul deputat  cu vorbele:  (  …)  Bă, nenorocitule, dar tu pe Facebook, când ai zis de 400 de ori lucruri de 4000 de ori mai grave decât a zis Sebastian Ghiță… a venit vreo instituție să îți spună să-ți bagi mințile în cap?! Mi-e scârbă de acest gen de forme de viață”.

Ba mai mult de atât, Mircea Badea crede că  dacă Ghiță va cere azil politic în Serbia , fostul deputat va obține cu siguranță  acest lucru.

Copleșit de ”marea obsesie” a postului Antena 3 , numită Laura Codruța Kovesi, Badea mai scuipă o doză de otravă, spunând: ”Eu cred că e un mare cazan cu smoală clocotindă cu numele ei pe el – Kovesi, scrie mare, pe cazanul cu smoală. O așteaptă. Nu cred că o să o mai aștepte mult (…) îmi asum asta, poate să mă dea în judecată.

Ce depășește orice nivel de aroganță , de tupeu este faptul că tocmai cel ce  instigă la violență , Sebastian Ghiță, este – nici mai mult nici mai puțin – primul candidat pe lista Partidului România Unită pentru alegerile europarlamentare!?

 Fostul deputat Sebastian Ghiță, patron al postului România TV, afirmă dezinvolt că va candida:  ”pentru că o voce românească trebuie să se audă răspicat” !  Iată cam ce urmează să audă românii de la această voce:  „Va veni curând momentul (n.r. – de dat cu ciomegele în cap). Dacă mai prindem pe străzi bandele Rezist cum au fost azi la Ministerul Justiției s-ar putea să se întâlnească cu niște cetățeni de la Partidul România Unită care să le dea niște șuturi în fund și să-i trimită acasă. Dacă Poliția nu îi trimite acasă, îi trimitem noi”.

 Este vocea aceluiași Sebastian Ghiță, fugarul, condamnat pentru corupție, care dorește să ajungă europarlamentar  și care își face campanie electorală cu declarații amenințătoare la dresa celor ce îndrăznesc să iasă în stradă și să protesteze, de genul : (…) Dacă Poliția nu îi ia de pe stradă… o să ne luăm la bătaie cu ei. (…) Cum îi vom prinde pe străzi bătând vreun ministru, sărind pe gardurile Parlamentului, le vom da o mamă de bătaie să plece acasă la ei, să ne lase”.

Iată cum se câștigă notorietatea și  popularitatea în România.  

Am încercat să vă redau în cele de mai sus , poziția a doi indivizi ce și-au găsit adevărata lor consacrare în mass media, pozând în formatori de opinie. Două persoane (nicidecum personalități!) de la care  așteptam  mai degrabă îndemnuri la calm, la responsabilitate și nicidecum la violență.

”Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte…” Violențe rezolvate prin  violență! Ciomagul, ca răspuns la înjurătură! Iată ce am reușit să învățăm în cele aproape 3 decenii de balcanică democrație. Tindem să devenim o enclavă, a cărei identitate este roasă de vanități politice cât și personale, într-o Europă, și ea  tot mai scindată de contradicții.

Lipsurile, frustrările, corupția, inechitățile de tot felul, justiția de cele mai multe ori oarbă la strigătele disperate ale cetățenilor alimentează după cum vedem URA. O ură generală care ne dezumanizează și care ne împiedică să mai manifestăm un dram de onestitate, disponibilitate, rațiune și bunăvoință.

Mai mult ca niciodată  această dorință de a înjura, de a denigra, de  a amenința, într-un cuvânt de ”a urâ” este împinsă la extrem,  mai mult ca niciodată, în perioada campaniilor electorale.

Deși suntem în Postul Paștelui, politicienii (și nu numai ei), au dat  dezlegare la cabale, la înjurătura de mamă, la  URĂ!  

Poate intenționat, printr-o anecdotică a lingvisticii, ”a ura” este omonim întrucâtva cu verbul ”a urâ”, definind în acest fel ușurința cu care cetățenii acestui popor pot trece atât de repede de la un sentiment la altul, de la dragoste, la dușmănie.

Nu demult un mare politolog român (V.T.) scria într-un editorial al său, referindu-se la relația dintre ideologiile urii, ale resentimentului, ale vendetei maniacale, și crima politică, faptul că  Posedații lui Dostoievski se credeau îndrituiți să comită omorul pentru a îndrepta lucrurile, “dezordinea” lumii. Detestau și disprețuiau statul de drept. El mai constata însă că Noii posedați acționează astăzi similar , se consideră însărcinați de Cel de Sus să ”ucidă”  în numele ideii lor, perversă și aberantă, despre justiție. Victima este prin definiție vinovată

Cred că deloc întâmplător perioada de post coincide, din punct de vedere calendaristic, în mare măsură cu perioada de campanie electorală la europarlamentare. Va fi cu siguranță un examen al echilibrului personal, al maturității politice și mai ales un moment în care  candidați vor trebui să își convingă electoratul prin calitatea lor  morală. Acum vom vedea cine se va abține să nu  ridice primul  piatra!  

(Florian Tincu)