Un bazin de înot care trebuia să fie locul în care copiii din Giurgiu învață să înoate a ajuns, în schimb, un simbol al banilor publici cheltuiți fără rezultat. Investiția de milioane de lei a fost recepționată în 2019, deși ulterior au fost identificate 14 vicii majore. Astăzi, „Steaua Dunării” înseamnă clădire pustie, instalații cu probleme și o întrebare care nu și-a găsit încă răspunsul: cine răspunde pentru acest fiasco?
Imaginea este greu de acceptat: milioane de lei investiți într-o construcție modernă, destinată copiilor și sportului, iar în locul vocilor celor mici și al bazinului plin cu apă rămâne tăcerea.
La „Steaua Dunării”, un proiect care trebuia să aducă în Giurgiu un bazin didactic modern s-a transformat într-o adevărată cronică a unui eșec administrativ.
Investiția, derulată prin Compania Națională de Investiții (CNI), a avut o valoare care, raportat la lucrările și cheltuielile conexe, a ajuns la aproximativ 5,08 milioane de lei. Contractul pentru lucrări fusese semnat încă din mai 2010, iar execuția a revenit societății RECON ȘI DOJE SRL.
Pe hârtie, totul arăta impecabil: un bazin de 25 x 12,5 metri, adâncime variabilă între 1,20 și 1,80 metri, cinci culoare, vestiare și instalații concepute pentru activități sportive și de agrement.
Destinația era una cât se poate de clară: elevii din Giurgiu trebuiau să poată face aici ore de educație fizică și să beneficieze de un spațiu modern pentru practicarea înotului, iar bazinul urma să fie accesibil și publicului. Numai că între ceea ce s-a promis și ceea ce s-a întâmplat în realitate s-a căscat o prăpastie.
2019 – anul în care s-a pus semnătura pe un eșec
Momentul decisiv a fost în 2019, spre finalul mandatului fostului primar Nicolae Barbu, când s-a făcut recepția la terminarea lucrărilor. O comisie formată din reprezentanți ai CNI, dirigintele de șantier, proiectantul, constructorul și un reprezentant al aparatului tehnic al Primăriei Giurgiu a semnat procesul-verbal de recepție. Problema este că, ulterior, expertizele au scos la iveală o situație greu de explicat.
Potrivit datelor prezentate în materialul de față, lucrarea a fost recepționată fără ca toate instalațiile și echipamentele să fie verificate în condiții reale de funcționare, inclusiv prin teste precum umplerea bazinului, pornirea sistemelor de pompare și filtrare, verificarea climatizării sau testarea pardoselii încălzite. Cu alte cuvinte, s-au semnat documente pentru o investiție de milioane de lei, iar problemele reale aveau să iasă la iveală ulterior.
14 vicii majore care au schimbat totul
Când noua administrație a Primăriei Giurgiu, condusă de Adrian Anghelescu, a solicitat o verificare tehnică aprofundată, tabloul a devenit alarmant.
Printre problemele semnalate s-au numărat:
conducte subdimensionate, incapabile să asigure debitul hidraulic necesar;
lipsa unor senzori esențiali pentru controlul calității și nivelului apei;
sisteme de încălzire în pardoseală nefuncționale, inclusiv din cauza lipsei senzorilor de control;
deficiențe importante la instalațiile electrice;
probleme la sistemele de ventilație și dezumidificare;
alte deficiențe tehnice care au făcut ca obiectivul să nu poată fi exploatat în condiții normale.
În total, au fost identificate 14 vicii majore!!
Iar aici apare una dintre cele mai dureroase întrebări: cum a putut fi recepționată o asemenea investiție dacă probleme atât de importante au existat încă de la început?
De la Primărie la Consiliul Județean – „corvoada” a fost pasată mai departe. În 2022, după ani în care problema nu și-a găsit o rezolvare, bazinul a fost transferat de Primăria Giurgiu către Consiliul Județean Giurgiu, condus la acea vreme de Dumitru Beianu.
Speranța era ca instituția județeană să găsească resursele necesare pentru reparații și pentru repunerea obiectivului în funcțiune. Numai că timpul a trecut. Iar un proiect care trebuia să fie folosit zilnic de copii a rămas închis.
În loc ca banii investiți să se transforme în sănătate, sport și educație, investiția a ajuns să consume, indirect, alte resurse pentru expertize, documentații și încercări de identificare a unei soluții. În alte județe, bazinele CNI funcționează.
Contrastul este cu atât mai greu de ignorat. În județe învecinate, proiecte similare au fost finalizate și puse în funcțiune, astfel încât elevii să poată beneficia de infrastructura sportivă pentru care au fost construite.
La Giurgiu însă, o investiție de milioane de lei a rămas captivă între documente, deficiențe tehnice și responsabilități pasate de la o instituție la alta.
Și poate cea mai mare pierdere nu este nici măcar betonul, instalația sau banii cheltuiți. Este timpul pierdut. Sunt generații de copii care au crescut fără să poată folosi o bază sportivă construită, cel puțin în teorie, tocmai pentru ei.
Cine răspunde?
Aici este întrebarea care rămâne suspendată peste bazinul „Steaua Dunării”.
Dacă recepția a fost făcută în 2019, iar ulterior au fost descoperite 14 vicii majore, cine a verificat lucrarea înainte de recepție? Cine a garantat că investiția este funcțională? Cine a urmărit respectarea proiectului? Cine a verificat instalațiile? Cine, cine, cine?
Și, mai ales, cine răspunde pentru faptul că milioane de lei din bani publici au fost blocați într-o investiție care nu și-a îndeplinit scopul?
În lipsa unor răspunsuri clare și a unei asumări publice, rămâne impresia unui mecanism administrativ în care responsabilitatea se pierde între beneficiar, constructor, proiectant, diriginte de șantier și instituțiile care au gestionat proiectul. Iar atunci când responsabilitatea este împărțită între prea mulți, există riscul ca, în final, să nu mai răspundă nimeni.
Un bazin gol, o lecție amară
„Steaua Dunării” ar fi trebuit să fie un loc al copilăriei, al sportului și al performanței. A devenit însă o imagine a modului în care un proiect public poate porni cu promisiuni spectaculoase și sfârși într-o clădire închisă.
Cinci milioane de lei nu sunt doar o cifră într-un tabel. Sunt bani proveniți din contribuțiile oamenilor.
Iar pentru fiecare copil din Giurgiu care ar fi putut învăța să înoate aici, pentru fiecare familie care ar fi putut avea acces la o bază sportivă modernă și pentru fiecare zi în care această clădire stă închisă, întrebarea devine tot mai apăsătoare:
Cum a fost posibil ca o investiție de milioane de lei să fie recepționată în 2019, iar apoi să ajungă aproape inutilizabilă?
Giurgiu nu mai are nevoie de încă o panglică tăiată și nici de încă o hârtie pusă într-un dosar. Are nevoie de responsabilitate, transparență și răspunsuri. Pentru că, până la urmă, adevărata tragedie nu este că un bazin a rămas fără apă.
Tragedia este că banii au fost cheltuiți, iar copiii au rămas fără bazin!
