Reporter: Aţi fost pe rând director de cancelarie la Instituţia Prefectului, director general cu rang de secretar de stat în Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi iată, acum deputat de Giurgiu şi membru în Comisia pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. Care vi s-a părut cea mai grea funcţie de până acum?
Andrei Alexandru: Da, este adevărat. Am îndeplinit, pe rând, funcţiile menţionate de dumneavoastră, însă nu pot spune că una a fost mai dificilă ca celelalte. Fiecare din funcţiile deţinute până acum are propriul său specific, propriile sarcini şi atribuţii, care nu se „intersectează”, aşa că nu pot face o comparaţie din acest punct de vedere. Pentru mine, toate aceste funcţii au fost – şi sunt, în continuare – la fel de importante şi am încercat, întotdeauna, să-mi îndeplinesc cât mai bine sarcinile ce-mi reveneau în fiecare din aceste poziţii.
R: Cum comentaţi actualul context internaţional, ce abundă în atentate, conflicte politice şi chiar conflicte armate între state. Cum comentaţi aceste lucruri şi care este poziţia Comisiei din care faceţi parte?
A.A: Cu siguranţă, ceea ce se întâmplă acum în Europa – şi nu numai – şi mă refer aici la tot mai numeroasele atentate teroriste soldate, din păcate, cu victime nevinovate, este un motiv de îngrijorare pentru toţi europenii, deci, inclusiv pentru noi, românii. Chiar dacă unii ar spune că ţara noastră nu ar putea fi vizată de astfel de atentate, în condiţiile actuale, trebuie să ne luăm toate măsurile de siguranţă pentru a nu înregistra în România tragedii de genul celor de la Stockholm şi, mai recent, Paris. Atât eu, personal, cât şi colegii mei din Comisia de Apărare suntem profund îngrijoraţi de escaladarea acestui fenomen şi urmărim îndeaproape evoluţia evenimentelor. Considerăm că trebuie permanent reiterat angajamentul ferm al României în combaterea tuturor formelor de terorism şi necesitatea conjugării şi intensificării eforturilor internaţionale în combaterea acestor acţiuni care nu sunt justificate sub nicio formă, punând în pericol vieţi nevinovate.
R: Am fi foarte curioşi să aflăm cu ce se ocupă această de fapt Comisie pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională şi în ce chestiuni are putere de decizie?
A.A: Aşa cum o arată, de altfel, şi numele complet – Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională – comisia din care fac parte se ocupă de probleme legate de apărarea naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, probleme delicate, care, de multe ori, nu pot face subiectul unor declaraţii publice. Este vorba, în linii mari, de strategii de apărare, de tot ceea ce ţine de aceste aspecte legate de siguranţă naţională. Ce vă pot spune este că, de regulă, şedinţele Comisiei sunt publice cu excepţia cazurilor în care plenul acestora prevede altfel. Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, miniştrii de resort au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Şi am avut situaţii în care a fost necesară prezenţa membrilor Guvernului, cu care am colaborat foarte bine în şedinţele Comisiei de Apărare. Cea mai recentă şedinţă în care au fost prezenţi ministrul Apărării, dar şi şeful Marelui Stat Major, a fost cea în care am dezbătut şi aprobat achiziţionarea de tehnică militară, conform solicitărilor actuale ale MapN şi NATO, astfel încât România să fie unul din partenerii de bază ai NATO, nu numai prin voinţă politică, ci şi concret, prin capabilitate militară adecvată.
R: Aţi avut recent o interpelare la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, personal ministrului Teodor Meleşcanu, în problema româncelor aflate la muncă în câteva localităţi din Italia, victime ale agresiunilor şi exploatării fără margini a angajatorilor acestora. Veneaţi atunci inclusiv cu nişte propuneri extrem de interesante pentru rezolvarea acestei chestiuni. Am dori să ştim dacă ea a fost luată în seamă şi ce măsuri s-au întreprins în acest sens?
A.A: Aşa este. Imediat după ce în presă au apărut relatările legate de situaţia româncelor plecate la muncă în Italia, am adresat o interpelare ministrului de Externe, Teodor Meleşcanu. După ce l-am susţinut în Parlament, documentul a fost trimis către Ministerul de Externe şi îşi urmează acum cursul legal. Aştept şi eu răspunsul oficial al Ministerului, însă ştiu că, între timp, s-au luat deja o serie de măsuri concrete în sprijinul femeilor exploatate în Italia. Vă asigur că urmăresc, în continuare, cu interes acest subiect şi în acelaşi timp rezolvarea lui.
R: Sunt probabil giurgiuveni care vin la dumneavoastră cu diferite probleme ce nu au găsit rezolvare la instituţiile la care s-au adresat, la nivel local. Care sunt principalele griji pe care le reclamă giurgiuvenii, domnule deputat?
A.A: Nu a trecut prea mult timp de când am fost ales deputat de Giurgiu. Este, practic, a patra lună în care activez în Parlament şi nu pot spune că sunt mulţi giurgiuvenii care m-au abordat. Dar nici puţini… În general, cetăţenii care vin la noi, parlamentarii de Giurgiu, reclamă în majoritate, lipsa locurilor de muncă – în municipiu – şi problemele create de infrastructură, în special de drumurile din mediul rural. Din păcate, încă nu se cunosc prea bine atribuţiile unui parlamentar şi faptul că aleşii nu pot crea locuri de muncă ori repara drumuri, de exemplu. Rolul parlamentarului este de a elabora, aproba şi îmbunătăţi legislaţia naţională. Sigur, atunci când există o problemă ce ţine de Guvern, avem la dispoziţie instrumente ca interpelările şi întrebările, însă doar atunci când este vorba despre o problemă punctuală, ce poate fi rezolvată de un minister. Atunci când vorbim, însă, despre locuri de muncă, din păcate, ca parlamentari, avem „mâinile legate”.
R: Înainte de a deveni membru în Comisia de Apărare, a-ţi avut de-a face cu probleme legate de obiectul de activitate al acestei comisii sau a fost o noutate?
A.A: Trebuie să recunosc că am avut astfel de preocupări înainte de a deveni deputat şi membru în Comisia de Apărare. Prin natura funcţiilor deţinute anterior, am relaţionat cu reprezentanţii diferitelor structuri ale Ministerului de Interne, cu care pot spune că am avut o colaborare foarte bună, deci este un domeniu de care nu am fost străin la preluarea mandatului de deputat. Munca în această comisie, însă, mi-a deschis noi perspective, înţelegând mult mai bine acum, „din interior”, problemele de acest gen.
R: Sunt cetăţeni interesaţi să vă abordeze la biroul d-stră parlamentar. Credeţi că ar fi oportun să le indicaţi adresa, şi orarul de funcţionare al acestuia?
A.A: Biroul meu parlamentar funcţionează în sediul PSD Giurgiu, de pe strada Mircea cel Bătrân. Programul de lucru este zilnic, de luni până vineri, între orele 9-15, iar vinerea, între orele 10-12 sunt programate audienţe, la care se pot face înscrieri în zilele anterioare.
R: Ce v-aţi dori să faceţi în acest mandat de parlamentar pentru concetăţenii dumneavoastră. Care credeţi că ar fi marea prioritate pentru toţi locuitorii acestui judeţ?
A.A: Mi-aş dori să îi pot ajuta pe toţi cei care apelează la mine, însă, repet ce spuneam mai sus, în limita atribuţiilor ce îmi revin ca parlamentar. În privinţa a ceea ce ar trebui făcut pentru a scoate judeţul din starea în care se află, cred că, până la urmă, esenţială este atragerea de investitori şi, prin aceasta, crearea de locuri de muncă, pentru că în definitiv, aceasta este cea mai mare problemă a judeţului. Şi cred că asta se poate face doar prin unirea eforturilor tuturor factorilor de decizie, atât la nivel local, cât şi la nivel naţional.
R: Aţi devenit, recent, tătic din nou. Cum se împacă această nouă atribuţie cu munca în plan politic şi decizional? Cum vi se pare rolul de părinte în raport cu celelalte…?
A.A: Da, de câteva luni sunt tătic pentru a treia oară! Cred că orice părinte v-ar răspunde la fel: cel mai important lucru în viaţă nu este funcţia deţinută vremelnic, ci FAMILIA. Şi credeţi-mă, seara, după o lungă zi de muncă, atunci când ajung acasă, bucuria şi zâmbetele celor mici mă fac să uit de toate problemele şi greutăţile. Aşa că… rolul de tătic este cel mai important. Nu pot să spun că este mai greu sau mai uşor decât celelalte, doar că este cel mai important.
(A întrebat şi consemnat totodată, Florian TINCU)
