Recent am fost, involuntar, martorii unei discuții între câțiva giurgiuveni, așezați la taclale, într-un colț al Pieței Centrale, subiectul fiind unul mereu de actualitate la noi în urbe: de unde au bani polițiștii de frontieră.

Ați văzut bă ce vile dă lux își construiesc vameșii ăștia?…- zicea un nene  mai în vârstă, cu voce tremurândă, pe un ton certăreț. Polițiști de frontieră, pecetefiști – îl corectează, apăsat, un altul. Așa se numesc ăștia acum, că vameși nu mai e decât câțiva.

Bă  ce dă  apartamente și-au cumpărat – se răspunde un altul puțin cocoșat de vârsta pe care o căra cu el, șchiopătând ușor de un picior. Și mai și  le închiriază… Asta da afacere, nu proști ca dalde noi!

Lasă-ne bă nene cu d-astea că p-astea le vede toată lumea – sare ca ars cel ce dăduse tonul discuției. Să vedeți voi ce ce dă spații comerciale au ăștia pân Giurgiu... Sau în afara orașului…! – se răspunde un altul.

 Bă și nimeni nu-i vede. Io dacă fac un taburet în atelierul meu de dulgherie, după o săptămână vine cineva de la Finanțe să mă întrebe cum mi-am deschis treaba asta în garaj…Da pe ăia nu-i vede nimeni – se  roțăiește un bătrânel, vizibil iritat de subiectul tratat.

Să vezi  case de vacanță ce au jmecherii ăștia… Da mai bine să vezi pă unde își fac vacanțele (fluieră altul din același grup, a pagubă) Nici nu-ți închipui…

Replicile se aprind, și prin consistență și culoare. Unul: Păi și atunci de ce să mai rămâi surprins când îi ridică mascații direct din tură…? Sunt ăia de la Capitală, că ăștia de aci, de la noi, mucles…Că  cioară la cioară nu-și scoate ochii! Altul: Corb bă prostule, nu cioară. CelălaltHai, fie cum zici tu…!

Unul: Cu câțiva ani în urmă ridicau ăștia  serii întregi de lucrători din Inspectorat… Da , să dea benga, n-am văzut pe vreunul făcând  pușcărie. Altul: Au bani, băi nene…Dau șmenul și scapă!

Un individ negricios care tocmai întrebase dacă e cineva interesat să cumpere haine de piele sau de blană pentru femei, se apropie și  se lasă  la rândul lui  antrenat în discuție  : Hai să vă spun eu  care e treaba cu ăștia și de unde au bani, dă se dau mardoi. Să zicem că vrei să aduci niște marfă de…contrabandă. Că așa-i zice la marfa asta care nu vrei să îi plătești taxili, când treci  vama.

Dintr-odată am ciulit urechile, făcându-ne că încercăm să găsim ceva pe telefon. Omul se apucă de spus o poveste,  ce merită cu siguranță trimisă la DIICOT.

La intrarea în țară, pentru cantitatea de mărfuri (încălțăminte, haine, parfumuri etc),”tăinuită” în cala autocarului, trebuie să bagi în pașaport (eventual lângă cartea de identitate), câteva bancnote care să-l mulțumească pe cel ce efectuează controlul.

Atenție însă- mai spunea negriciosul. ”Nu te urci ca popârțanul în orice autocar ce se întoarce în țară…!”

El mai spunea că sunt doar câțiva șoferi de autocar ce aplică acest mod fraudulos de a introduce mărfuri netaxate în țară, indivizi ce se află în cârdășie cu acei lucrători de frontieră dedulciți la verzișori.

Și dacă ai noroc, cu câteva sute de euroi treci o căruță de țoale și fentezi bugetul…conchide omul nostru.  

El mai spunea că în afară de frontiera de la  Giurgiu, mai trebuie să dai ceva și celor din frontiera bulgară și evident celor de la frontiera turcă, că  de acolo, din Turcia, se aduc cele mai multe mărfuri de contrabandă.

Ulterior, în redacție ne-am apucat de făcut o socoteală simplă, conform celor auzite… Dacă polițistul de frontieră are în medie, într-o tură proastă, 4-5 autocare în care se află doar câte 3-4 astfel de negustori ”cinstiți”,  pecetefistul ”corupt” pleacă pe o tură cu cel puțin o mie de euro în buzunare. La o medie de trei ture pe săptămână asta ar însemna vreo 3000 de euro, pentru ca într-o lună polițistul nostru să poată aduna circa 10-12.000  euro. Bani care, probabil, se împart ulterior cu  alți câțiva colegi și eventual cu șefii de tură.

Mai grav este că – după cum spunea un individ mai tânăr și mai îngrijit din grupul de comentatori stradali – sunt indivizi care se pare că trec mărfuri pe care  le lasă intenționat le lasă să fie confiscate, căci de fapt prin acest mod ei acoperă lu adevăratele lucruri pe care de fapt doresc să le introducă în țară. Asta însemnând de cele mai multe ori arme, bijuterii și chiar droguri.

Este adevărat că încă mai sunt polițiști de frontieră care ies la pensie conducând o mașină la mâna a doua și locuind în același apartament, la bloc. Dar îngrijorător este că de la un an la altul, sunt din ce în ce mai puțini…!

Confirmarea celor povestite de ”comerciantul” nostru ambulant, ne-am gândit noi, ar putea fi numărul tot mai mare de candidați, de la un an la altul, la concursurile pentru ocuparea posturilor de polițiști de frontieră. Unde probabil lucrurile se petrec la fel ca la concursurile de obținere a carnetelor de conducere auto! Ai bani de șpagă, ai și un viitor asigurat în  frontierele Patriei. Altfel te vei mulțumi să comentezi, pe o bancă, frustrat, sperând, iluzoriu, că într-o zi lucrurile s-ar putea  schimba.

Cei vizați de această relatare a noastră probabil vor spune că sunt simple supoziții și că nimic din ceea ce comentau  giurgiuvenii amintiți în rândurile de mai sus, nu poate fi dovedit. Până la proba contrarie, noi rămânem însă în continuare circumspecți. Vorba proverbului: ”Nu aduce anul ce poate  aduce…DIICOT-ul!”

(City ZEN)