S-a râs mult şi ridiculizat ideea ministrului Educaţiei, Liviu Pop de a tipări manuale pentru Sport şi orele de dirigenţie.
Însă problema a fost discutată doar formal, fondul problemei rămânând neanalizat. Concluzia este foarte uşor de tras dacă privim retrospectiv şi realizăm că, manualele sunt o excelentă afacere pentru autorii lor şi implicit pentru edituri.
Să analizăm însă momentul când i-a venit ”cuiva” ideea manualelor alternative, ce părea că slujea principiul pluralismului democratic în contextul unei curricule inovatoare. O teorie de-a dreptul stupidă şi fără substanţă, după cum s-a constatat, fără absolut niciun rezultat. Oamenii ”din sistem” însă au preluat cu rapiditate avantajele practice, imediate, ale ”pluralismului” şi s-au şi apucat de editat manuale ”alternative”.
Pe scurt, acceptarea mai multor manuale, simultan, a prilejuit o majorare considerabilă a bugetului destinat manualelor, respectiv editurilor şi evident autorilor . În esenţă e vorba de ”comenzi de stat”, o resursă sigură şi fără riscuri! O găselniţă ”ingenioasă ” prezentată sub masca progresului şi occidentalizării.
O altă idee, a fost aceea a manualelor digitale, care nu au avut alt scop decât să ofere o nouă comandă de stat pentru firmele care digitalizau manualele. Şi aşa au apărut tabletele sub diferite modele şi mărimi. Iată argumente suficiente pentru a observa cât de inventivi şi reformişti se arată miniştrii din Educaţie atunci când e vorba de noi distribuiri de resurse.
Dar cât de ineficienţi devin ei atunci când se pune problema unor dezbateri benefice pentru învăţământul românesc. În concluzie la fiecare început de an, nu toţi elevii au manuale. Se pare că C.N.E.E. şi Ministerul Educaţiei au fost preocupate până acum ca elevii să înveţe de pe mai multe manuale, adică de avantajele editării unor manuale noi, avantaje care se împart între autori, referenţi şi editurile selectate.
Între timp însă Ministrul Pop a renunţat definitiv, aşa cum a anunţat deunăzi, atât la manualele alternative cât şi la cele auxiliare, probabil sub presiunea cadrelor didactice, a părinţilor, dar şi a celorlalţi colegi din Guvern care i-au explicat se pare că totul este o stupizenie. Oricum această încercare ridică un semn mare de întrebare asupra faptului că în sistemul de învăţământ continuă să zacă ceva putred!
(Jurnal)