Cartierul Istru, mai bine zis cele câteva blocuri ocupate de familiile de rromi aciuate aici, rămâne o temă mereu reluată înaintea campaniilor electorale de către oamenii politici prin care se încearcă a se plăti poliţe, de a ne juca de-a socialismul, democraţia şi alte astfel de concepte . Mila şi pomana electorală rămâne în continuare punctele de bază cuprinse în doctrinele politice….
Aşa cum precizam tema acestei viitoare campanii electorale pare a fi constituită de către veşnicii noştri asistaţi sociali: comunitatea rromă din cartierul Istru. O telenovelă mereu reorchestrată politic, menită a ne arăta nouă giurgiuvenilor oneşti drama unor oameni care nu doresc să muncească, să înveţe , să se civilizeze… Familii care au dat naştere chiar şi la câte zece suflete, multe dintre acestea aflându-se în prezent în casele de copii din Giurgiu… Indivizi care nici măcar generic nu pot fi numiţi părinţi, ce îi folosesc pe cei mici numai pentru ca ei să poată subzista din ajutoare şi alocaţii. Oameni care după ce dau naştere acestor copii, îi neglijează cu bună ştiinţă, lăsându-i să crească pe stradă, neinteresaţi de educaţia şi viitorul lor. Un fel de generaţie născută pentru a încasa alocaţia!
Ulterior comunitatea va trebui să plătească armata de funcţionari publici care să asigure asistenţă socială acestor copii abandonaţi. Este evident că micuţii nu au nicio vină, însă cert este faptul că asigurându-le acestor indivizi, ce mimează rolul de părinţi, un acoperiş deasupra capului, nu facem decât să sponsorizăm lenea, infracţionalitatea, abandonul, primitivismul…
Se întreabă cineva ce se va întâmpla cu ”generaţia alocaţiilor” când va ajunge la vârsta maturităţii?
Mulţi sunt conştienţi că statul va trebui să le asigure locuinţe fără stresul unui credit pe următorii 25 de ani. Ei sunt locatarii pe care unii dintre politicieni îi câinează, deşi aceştia nu prea dau semne că foamea i-ar chinui, refuzând cu obstinaţie să muncească.
Credem că în primul rând ar trebui să nu îi mai asistăm social. Să nu primească bani dacă nu muncesc, să nu primească locuinţe de la stat dacă nu plătesc impozite din munca lor, să nu le mai dăm bani încurajându-i astfel de mici că pentru a mânca trebuie doar să întinzi mâna. Cred în muncă, în integrarea rromilor cu adevărat şi schimbarea comportamentului lor doar prin educaţie. Vreau ca din taxele noastre să se construiască autostrăzi, spitale, şcoli, grădiniţe şi pensii pentru cei care au muncit şi muncesc încă. Nu vrem să subvenţionăm libidoul sexual şi lenea unor astfel de oameni! Este o temă de reflecţie pentru politicienii care par că se perpelesc de grija acestor indivizi pe care speră să-i poată folosi ulterior ca masă de vot în viitoarele alegeri…
Marian TARU