Din păcate, mecanismele de selecţie internă ale partidelor „consacrate“ pe eșicherul politicii locale, promovează deseori perdanți obedienţi mulți fără vreo profesie, fără vreun parcurs educațional de excepție.
Într-un cuvânt, oamenii ăștia sunt oportuniști de profesie…și cam atât! Un astfel de exemplu este veșnicul anonim rătăcitor prin politica giurgiuveană, pe numele lui de scenă Remus Gușă.
Parcursul politic al acestuia este un maraton de eșecuri. Mai întâi omul a fost încrezător în destinul de învingător al lui Florian Nicolae, zăcând la umbra acestuia doar ”pică pară mălăiață”, după care a sperat ceva crezând în steaua norocoasă a lui Alexandru Vladu, stea ce s-a dovedit a fi una căzătoare, iar mai recent a crezut în eventualele oportunități pe care i le-ar fi putut oferi primul edil al Municipiului, Adrian Anghelescu…
În cele din urmă, decepționat de lipsa de reacție a celor amintiți mai sus, Remus Gușă s-a lăsat ghidat de GPS-ul oportunismului său, ce i-a indicat o nouă destinație doctrinară și anume Partidul Social Democrat, declarându-și nețărmurita iubire pentru formațiunea celor trei roze. Raționamentul său a fost simplu: ”Ce mi-e stânga, ce mi-e dreapta” cât timp o mână spală pe alta, luând, evident , drept model actualul algoritm guvernamental.
În cazul social democraților de la Giurgiu un asemenea gest, al adoptării unui astfel de personaj, ne duce cu gândul la bancul ăla cu Bulă când, la el în clasă, profesoara îi întreba pe fiecare ce le lipsea. Primul a răspuns Gheorghiță: ”– Nouă ne lipseşte o maşină. În rest avem de toate!” A urmat Vasilică: ”– Nouă ne trebuie un Televizor cu plasmă, că la cel vechi se vede prost…” Și uite așa, unul câte unul, a venit și rândul lui Bulă, a cărui familie era cea mai săracă din oraş:
”– Nouă nu ne lipseşte nimic!” – a zis Bulă.
– Cum aşa, măi Bulă!? se miră profesoara, cunoscând situaţia acestuia.
– Păi, doamna profesor, aseară a venit soră-mea cea mare acasă şi i-a spus mamei că a rămas gravidă, iar mama i-a spus lui tata, pe care l-am auzit spunând: “ Ei, asta e tot ce ne mai lipsea, că încolo aveam de toate!”.
În consecință, Remus Gușă e tot ce îi mai lipsea PSD-ului Giurgiu, că încolo avea de toate!
(Ano Nimus)
