Nici ploaia și nici frigul de afară nu i-a împiedicat pe cei peste 5000 de credincioși pe o lungime de un kilometru,  să aștepte pentru a le veni rândul de a se închina, ruga și atinge racla Sfintei Parascheva în ziua în care Calendarul Creștin Ortodox o sărbătorește  în fiecare an, 14 octombrie.

 La  Liturghia  oficiată de un sobor de 18 preoţi, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, au participat, printre alţii, IPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului şi IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos alături de înalți prelați din Republica Moldova .

Ceremonia religioasă s-a desfășurat în condiţii speciale din cauza restricţiilor impuse de pandemia Covid-19.

Pe pietonalul unde a avut loc Sfânta Liturghie au fost amplasate sute de scaune, în timp ce în zona Catedralei au fost montate ecrane uriaşe pe care credincioşii au putut urmări evenimentul.

Mulţi dintre cei care au stat la rând nu au purtat mască şi nu au respectat nici  condiţiile de distanţare. Nici preoții care au oficiat slujba nu au purtat mască de protecție.

Pelerinii  prezenți la cerermonie au primit ceai fierbinte din partea voluntarilor. Credincioșii vor fi ospătați după slujbă cu miile de sarmale pregătite de către voluntari și personalul din cadrul Catedralei.

Cine a fost Sfânta Parascheva

 Mărturiile târzii despre viaţa sfintei au consemnat faptul că pe când avea în jur de 10 ani, Parascheva a auzit citindu-se în biserică din Evanghelia după Marcu, iar versetul „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” a impresionat-o într-atât de mult încât a împărţit săracilor toate hainele pe care le purta. Asemenea  gesturi deveniseră o obişnuinţă pentru Parascheva, contrar opiniilor părinţilor ei. După ce i-au murit părinţii, toată partea de avere care i se cuvenea a dăruit-o nevoiaşilor, alegând calea monahismului şi retragerea din lume.

Sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Cuvioase Parascheva a fost în locurile natale, pe când avea în jur de 25 de ani, întorcându-se în localitatea de baştină, fără ca nimeni să o recunoască. După ani de post şi suferinţă fizică, Parascheva a murit în Epivat, unde se spune că a revenit la îndemnul unui înger care i-a apărut în vis, şi a fost înmormântată ca orice străin, fără ca mormântul să-i fie cunoscut în anii care au urmat.

Cum i-au fost recuperate moaștele

Descoperirea trupului a fost a una considerată de creștini un miracol. Atunci când camarazii unui marinar mort au aruncat trupul acestuia peste bordul navei, acesta a fost descoperit de un călugăr, care s-a îngrijit de înmormântarea lui. Venind şi alţi creştini, au săpat o groapă pentru cel decedat, dar în locul acela au descoperit trupul întreg şi frumos înmiresmat al unei femei.

Bărbaţii au depus trupul marinarului lângă cel al cuvioasei şi apoi au plecat. Peste noapte, în visele unuia dintre gropari, pe nume Gheorghe, şi ale unei femei credincioase, numită Eftimia, a apărut însăşi Sfânta Parascheva, în chip de împărăteasă, şi a cerut ca trupul ei să fie mutat la loc de cinste, credincioşii locului aducând-o într-o procesiune solemnă în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat.

Legenda spune că drept credincioșii creștini au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții Cuvioasei și acolo unde ea însăși a văzut lumina zilei. Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea moaștelor s-a răspândit repede în Tracia și în Peninsula Balcanică. În anul 1235, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, şi au fost aşezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biserici. După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta pe pământ românesc.

Nici focul nu a reușit să o distrugă…

În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I, împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.

După un incendiu de la sfârșitul anului 1888, incendiu ce nu a afectat și moaștele Sfintei Parascheva, racla a fost mutată în Catedrala Mitropolitană din Iași. Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite de către mulți credincioși minuni și vindecări miraculoase. Din acest motiv, de ziua sa, pelerinajul la moaștele situate în Catedrala Mitropolitană din Iași a devenit unul dintre principalele evenimente religioase din România. Pelerini din toată țara se adună în fiecare an la Iași în cel de-al doilea weekend al lunii octombrie pentru a comemora pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, în timp ce orașul însuși și-a stabilit Zile de sărbătoare în același timp.

  De Sf. Parascheva o tradiție veche spune că printre bucatele de pomană este bine să se împartă și vin nou și must, dar și pâine ori lipie și nuci.

(Jurnal)