142 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi

Pionier al sculpturii moderne abstracte, cu lucrări în bronz şi marmură de o formă pură şi rafinat finisate, Constantin Brâncuşi a contribuit, covârşitor, la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană , fiind considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX.

Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, în judeţul Gorj şi din anul 1904 s-a stabilit şi a creat la Paris, unde s-a stins din viaţă în 16 martie 1957. Prin testamentul său, Brâncuşi a lăsat moştenire statului român atelierul său şi un număr important de lucrări. Condusă de partidul comunist la acea vreme, România a refuzat însă să accepte moştenirea lui Brâncuşi şi astfel, atelierul şi 80 dintre lucrările  sale au revenit statului francez şi sunt păstrate de atunci în Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Ca o „reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea lui Constantin Brâncuşi de către statul român”, data de 19 februarie, ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, a devenit sărbătoare naţională, prin legea promulgată în noiembrie 2015.

Contestat de comunişti

În epoca realismului socialist din România, Brâncuşi era contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit, dar totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi.

„Cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”, după cum spunea la ultima sa spovedanie, Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă la 16 martie 1957,  şi este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.Prin testament, Brâncuşi a lăsat moştenire statului român tot ce avea în atelierul său (peste 80 de sculpturi), cu condiţia ca atelierul să fie transformat în muzeu şi restaurat în starea sa originală. Moştenirea sa a fost refuzată de guvernul comunist, dar acceptată cu bucurie de Franţa, iar Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) deţine un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi împreună cu tot ce se afla în atelierul său. Abia în 1964 Brâncuşi a fost „redescoperit” în România ca un geniu naţonal, iar ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără sfârţit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

(surse: centrulbrancusi.ro; istoriiregasite.wordpress.com)

(Jurnal)