Alin Similea, absolvent a Colegiului Național „Ion Maiorescu”, a luat 10 pe linie la Bacalaureat după contestație. El a devenit astfel a primul elev din județul Giurgiu cu 10 pe linie la această sesiune de bacalaureat.

Pentru mulți dintre noi, Alin ar trebui să fie un model, un exemplu că ambiția și perseverența fac casă bună cu studiul și seriozitatea. L-am întrebat câte ceva despre planurile de viitor, dar nu numai, și recunosc că am fost extrem de surprinsă să aflu că deși este în vacanță și se pregătește asiduu pentru examenul de admitere la Politehnică, secția automatică informatică, a avut timp și pentru întrebările mele.

Reporter: Cum te-ai descrie?

Alin Similea: „Nu zic prea des că nu îmi place ceva, dar trebuie să zic că nu îmi plac stereotipurile, deși am fost uneori încadrat în ele. Pentru unii, poate, am fost un tocilar încă de când am luat 10 la Evaluarea Națională, iar faptul că acum am luat 10 la Bac, cred că m-ar încadra și mai mult în tiparul acesta, dar eu nu m-am considerat niciodată tocilar. Pentru cei care mă cunosc cu adevărat, nu sunt doar băiatul cu 10. Poate am fost overachiever, dar mă consider doar o persoană căreia nu i-a plăcut să piardă timpul. Mereu mi-a plăcut să-mi ocup timpul cu ceva. Îmi place să fac lucruri noi, să experimentez în domenii cât mai diferite. Am avut o perioadă în care am fost pasionat de politică europeană, o perioadă în care m-a interesat filosofia, în alta am avut tangențe cu filmul, mi-a plăcut să cânt la pian… Am avut multe pasiuni care au apărut și dispărut, dar cred că important e faptul că am explorat și că mi-am deschis orizonturile”.

Reporter: De ce ai ales profilul mate-info si nu ai mers spre uman sau științe?

A.S.:Am tins mereu spre matematică, deși erau anumite părți ale disciplinei Limba și literatura română care îmi plăceau. Mi se părea că învăț mai repede și mai ușor la mate. Am asociat încă de atunci matematica cu logica, pe când româna am asociat-o cu memoratul, ceea ce nu îmi plăcea. 

Acum sunt conștient că memoratul e necesar pentru a ne dezvolta intelectual, dar problema intervine atunci când memoria cade pe primul plan și gândirea critică și creativă pe planul al doilea, ceea ce putem vedea în multe din disciplinele de la școală. Poate că asta m-a împins inconștient spre matematică, pentru că o vedeam mai rațională și automat mai ușoară pentru mine. Mi s-a părut firesc să aleg mate-info”.

Reporter: Care a fost parcursul tău în timpul pregătirii pentru Bac?

A.S.: „Mi-a prins bine că m-am pregătit din timp la toate disciplinele și că am învățat tot până la simulare, mai ales la română. La mate și fizică am exersat și am repetat teoria constant – în privința asta nu pot să spun altceva. Partea mai dificilă a fost la română.

Deși îmi place să știu și să aflu lucruri noi despre literatură și artă în general, procesul de învățare la română include mult, mult memorat. Memoria nu a fost niciodată punctul meu forte. A trebuit să-mi pun la punct toate operele din timp și să le repet la anumite intervale de timp ca să mi le însușesc.

Cheia a fost că am reușit să-mi gestionez timpul destul de bine. În săptămânile în care îmi propuneam să fac multe lucruri, de exemplu ultimele săptămâni dinainte de bac, mi-am făcut câte un orar pe săptămână. Duminică seara îl scriam și știam de atunci că în următoarea zi trebuia de la 9 la 11 să repet teorie la mate, de la 11 la 12 să repet o operă la română ş.a.m.d.

Poate sună puțin exagerat sau strict, dar un orar ca acesta mi-a oferit siguranța că duc la capăt ce am de făcut și că îmi mai rămâne și timp să ies afară sau să mă uit la un film”.

Reporter: Crezi că ai ajuns la această performanță și cu ajutorul profesorilor?

A.S.: „Cu siguranță profesorii au avut un rol important în notele pe care le-am luat și sunt recunoscător pentru sprijinul pe care mi l-au oferit. Am fost norocos pentru că am avut profesori buni la clasă care s-au dedicat și care au făcut, în apropierea bacului, ore suplimentare de pregătire, ceea ce nu am auzit de la prea multe clase de elevi de-a XII-a.

Cu toate acestea, mă consider privilegiat că am avut posibilitatea să fac pregătiri suplimentare la materiile de bac.

Cred că suntem cu toții conștienți că trendul meditațiilor a devenit o mare problemă pentru educația elevilor. Am văzut peste tot că majoritatea liceenilor simt nevoia acestor pregătiri suplimentare și ajung în nenumărate cazuri să se bazeze pe meditații și rareori liceul mai cade pe primul loc în pregătirea pentru bac. E adevărat că se pot lua note mari fără pregătiri suplimentare, dar cred că numărul crescând al copiilor care apelează la meditații e îngrijorător”.

Reporter: Ai fost suprins de notele de la Bac?

A.S.: „N-aș putea să zic că am fost extraordinar de surprins, dar m-am bucurat. Mă așteptam să iau note mari pentru că învățasem tot ce aveam de învățat și eram sigur că tot timpul dedicat urma să dea roade. În ziua publicării rezultatelor finale am fost mai degrabă ușurat decât extaziat. M-am bucurat, dar simțeam o oarecare liniște că am trecut și peste asta cu bine.

Mai ales că subiectele au fost surprinzător de accesibile. Cred că trebuiau să fie mult mai mulți elevi cu nota 10 având în vedere cât de ușoare au fost subiectele din anul acesta la toate cele trei probe. La nivel național am văzut că procentul de promovare e cel mai mare din ultimii 10 ani, dar nu datorită faptului că educația s-a îmbunătățit, ci din cauză că standardele au scăzut.

Poate că a fost necesară scăderea gradului de dificultate din cauza pandemiei, dar nu cred că o singură medie de 10 pe județ e motiv de bucurie sau că nota asta ar reprezenta județul nostru”.

Reporter: Care sunt aspirațiile tale de viitor?

A.S.:O să dau admitere la Universitatea Politehnică din București, la Facultatea Automatică și Calculatoare.

Țintele pe care m-am concentrat în ultimul timp au fost să iau note cât mai mari la bac și să intru la facultate. Evident că o să îmi construiesc o carieră în informatică, dar restul voi stabili pe parcurs. Totuși, mi-ar plăcea să merg cândva în Franța sau Italia. Îmi place cultura acestor două țări. Nu m-am gândit dacă aș locui definitiv acolo, dar sună bine”.

Reporter: Cum îți umpli timpul liber?

A.S.:În ultimul timp nu m-am ocupat cu nimic extraordinar – am citit câteva pagini din câte o carte, am văzut din când în când câte un film, am fost pe la câte o petrecere…

Odată ce a început să se apropie bacul și admiterea, nu am mai avut timp să mă ocup cu prea multe activități. Perioada mea de grație a fost în clasa a XI-a – îmi plăcea să particip în proiecte ca Yes! Camp și Camp Kennedy, ambele organizat de American Councils for International Education Romania, bazate pe educarea tinerilor în materie de leadership civic, participarea activă în comunitate și probleme sociale de actualitate. 

Proiectele acestea mi-au oferit impulsul să dezvolt propriile mele proiecte și demersuri, mai ales prin Consiliul Școlar al Elevilor, pentru că am fost ales Președinte în cadrul lui, în cursul anului școlar trecut. Cel mai marcant demers a fost cel legat de bursele școlare. A fost atât pentru mine, cât și pentru colegii mei din CȘE al Colegiului Național „Ion Maiorescu”, prima oară când am încercat să facem cu adevărat o schimbare în comunitatea noastră. A fost o aventură plină cu peripeții – zeci de mail-uri trimise, discuții cu politicieni, comunicate de presă, solicitări, petiții, o grămadă de hârțogăraie. Pentru cineva familiar cu domeniul sună floare la ureche, dar pentru noi a fost ceva cu totul nou.

Am reușit să facem o campanie destul de solidă, circumstanțele au fost de partea noastră și până la urmă am primit o promisiune – că bursele vor veni. Pentru noi a fost o mică luptă câștigată, dar rămâne mereu loc de mai bine. De asta am încercat să extindem cât mai mult cultura voluntariatului și a implicării civice în liceul nostru pentru că noi am preluat-o târziu și am realizat că nu aveam timp să ducem la capăt ce începusem.

Genul acesta de activități ne-au împins să ne construim o altă latură a personalității noastre și din acest motiv îndemn mereu elevii să participe la tot felul de activități – nu știi niciodată cum printr-o activitate îți poți găsi o nouă pasiune sau cum îți va oferi inspirația să faci ceva mai mult.

Scopul unui elev obișnuit nu e să ia 10 la bac. Scopul elevului e să ia bacul cu notă mare. E evident că toți avem priorități diferite, dar indiferent de aceste priorități, sfatul meu pentru toți copiii e să nu piardă timpul – îi îndemn să-și formeze pasiuni, să exploreze, să participe la activități extrașcolare, să se implice în comunitatea lor. Cred că în aceste situații are loc evoluția. Rareori evoluția se întâmplă într-o sală de clasă ca cele de acum. E o chestiune de timp până va uita toată lumea că ai luat 10 în bac, dar nu vei regreta niciodată că ai descoperit o latură a personalității tale care nu știai că există, nu vei uita niciodată momentele de muncă pentru un scop mai măreț decât propria ta persoană”.

Reporter: Ai avea vreun sfat pentru cei care urmează să treacă prin emoțiile bacalaureatului în sesiunea de toamnă?

A.S.: „Un sfat ar fi să aibă grijă cum își organizează timpul. Cu cât învață mai din timp, cu atât mai bine. Nu lăsați nimic pe ultima sută de metri. Acum e timpul să faceți puțin mai mult decât ați făcut deja. Timp e mereu îndeajuns pentru toate – și pentru ieșit în oraș și pentru învățat și pentru un hobby – vă spun din experiență”.

Ascultându-l pe Alin nu pot decât să spun că încă există speranță, că încă, în România, lucrurile merg spre ceva bun. Atâta timp cât există copii care gândesc așa de profund, trebuie să fim siguri că suntem pe mâini bune. Tot ce ne rămâne nouă adulților de făcut, este să-i sprijinim și să le oferim șansa să se afirme în orice domeniu și-ar dori.

Alin, dar și atâția alții care nu au obținut media zece la examenul de bacalaureat, sunt viitorul nostru.

Îi doresc lui Alin, dar și tuturor celor care au absolvit examenul maturității, să li se împlinească mereu visurile și să nu uite că viitorul este în mâinile lor.

(Ana Magheru)