Contribuţiile impuse de statul român sunt asemănătoare cu cele din Belgia sau Germania, dar beneficiile nici nu se compară cu a celor din cele două state europene. Statul ia o parte din bani de la salariat, iar pe cealaltă de la angajator. De exemplu, la un salariu net de 4000 de lei, angajatorul şi angajatul dau împreună statului taxe şi impozite în valoare totală de 3002 de lei. Din acestea asigurarea de sănătate (CASS) este de 10,7 procente, adică, în exemplul nostru, aproximativ 600 de lei se duc lunar pentru sistemul medical. Cu toate că, statistic, suntem alături de germani sau belgieni în ceea ce priveşte spitalele de stat, la noi nu regăseşti în niciun fel condiţiile ţărilor din occident.
Daca statul român impune aceleaşi contribuţii ca cele ale statelor civilizate atunci unde sunt serviciile medicale de calitate? De ce aşteptăm cu lunile pentru o programare la un RMN sau Tomograf? De ce nu sunt bani de medicamente, de ce condiţiile din spitale sunt mizere? De ce, de ce, de ce?
Întrebările acestea ar trebui adresate de fapt clasei politice ce conduce România de 26 de ani. Politicienii sunt însă prea ocupaţi cu rezolvarea problemelor penale, cu desfiinţarea DNA-ului şi cu discursurile populiste menite să manipuleze o masă de cetăţeni din ce în ce mai puţin educată.
După cum constatăm, toţi cei ce ne dau sfaturi în fiecare zi prin mass media sunt incoruptibili, nevinovaţi şi dornici de a ne oferi un trai minunat, Şoroş şi ONG-urile fiind deocamdată singurii vinovaţi pentru tot ce se întâmplă rău în această ţară.
(Jurnal)


