Reporter: Pentru început, am dori să ne precizaţi câteva date biografice despre dumneavoastră.
Mihaela Covţun: Am 42 de ani, sunt născută în Giurgiu, sunt căsătorită, am doi băieţi biologici şi unul de opt anişori de la o Căsuţă. Am terminat Facultatea de Psihologie, am urmat un master în psihologie la Universitatea Bucureşti, am parcurs programe de formări şi specializări în psihologie, consiliere (adulţi şi copii), psihopedagogie specială şi logopedie. De asemenea, sunt formator şi consilier în dezvoltare personală (coach) şi susţin cursuri la un Centru din Bucureşti.
Rep: Ce v-a motivat să deveniţi psiholog? Ce înseamnă pentru dumneavoastră meseria de psiholog?
M.C: Meseria de psiholog înseamnă cunoaştere si empatie. Cred că fiecăruia dintre noi i se potriveşte o anumită meserie, iar eu sunt convinsă că această profesie mă defineşte.
Rep: În ce constă, concret, munca dumneavoastră de zi cu zi şi cu ce categorii de persoane lucraţi?
M.C: Lucrez terapie psihologică, consiliere şi dezvoltare personală cu adulţii, iar cu copiii lucrez, alături de echipa mea, logopedie, consiliere şi terapii specifice pentru cei cu dizabilităţi.
Rep: În trecut, românii priveau cu suspiciune persoanele care apelau la un psiholog. În prezent, consideraţi că s-a schimbat această mentalitate?
M.C: Da, oamenii sunt mult mai deschişi în prezent, înţeleg mai bine rolul psihologului sau suportul unui coach pentru persoanele care vor să se dezvolte sau să-şi stabilească anumite obiective.
Rep: Sunt receptivi giurgiuvenii la a veni la psiholog atunci când au o problemă?
M.C: Oarecum, lucrurile au început să fie mai bine înţelese şi oamenii mai receptivi. Nevoia de a merge la un consilier personal sau psiholog este din ce în ce mai mare, iar giurgiuvenii au devenit mai interesaţi.
Rep: Cât de rentabil este să fii psiholog în Giurgiu?
M.C: Nu este o meserie care să-ţi aducă beneficii materiale mari, însă este o meserie care merită respectată.
Rep: Aţi fost nevoită să puneţi în practică, în viaţa personală, din sfaturile pe care le-aţi oferit celor care v-au călcat pragul?
M.C: În primul rând, noi nu dăm sfaturi, ci ajutăm clienţii să descopere ce este mai bine pentru ei. În viaţa noastră, a tuturor, aplicăm, cu ştiinţă sau fără, metode din terapiile psihologice.
Rep: Care sunt proiectele la care lucraţi în prezent şi ce planuri profesionale aveţi?
M.C: Mă împart între orele de la şcoală şi cabinet, iar la sfârşitul săptămânii mă dedic cursurilor pe care le susţin în Bucureşti. Ca proiecte, am încheiat un contract de colaborare cu o Asociaţie care se ocupă de copiii cu probleme şi voi promova consilierea în dezvoltarea personală (coaching), care se adresează persoanelor sănătoase (adulţi, copii, cupluri).
Rep: În ceea ce priveşte latura personală, pentru a vă cunoaşte mai bine şi în calitate de om, nu numai de psiholog, ne puteţi vorbi mai detaliat despre familia dumneavoastră?
M.C: Am o familie frumoasă şi o relaţie minunată cu băieţii mei. Pe cel mic l-am întâlnit la o biserică, ne-am ataşat de el şi am făcut demersurile necesare pentru a-l lua în familie. Sunt o femeie împlinită familial şi sunt mandră de copiii mei.
Rep: Cum v-aţi autocaracteriza într-o singură frază?
M.C: Sunt altruistă, lupt pentru ceea ce cred, îmi plac provocările, iar competiţia mă stimulează.
Rep: Care este cea mai mare împlinire a dumneavoastră? Dar neîmplinire?
M.C: Cea mai mare împlinire este aceea de mama. Mi-am dorit copii şi de aceea pe primul băiat l-am făcut la numai 21 ani. O neîmplinire ar fi faptul că îmi doresc de mult timp să pot pune bazele unui Centru de îngrijire pentru bătrâni.
Rep: Nu în ultimul rând, am dori să ne vorbiţi puţin şi despre hobby-urile/ pasiunile dumneavoastră.
M.C: Ca multe femei, sunt atrasă de shopping, îmi place să fac sport, dar, din păcate, nu prea am timp. Preţuiesc momentele de linişte şi clipele petrecute cu o cafea în faţă, alături de soţul meu.
(Teodora Nicolau)
