Cinematografele din Giurgiu au pierdut lupta cu schimbările democratice, iar naționalizarea și ulterior tranziția la democrație, le-au transformat pe unu într-o ruină în timp ce al doilea a fost desființat. Astăzi cinematograful „București” este o relicvă a unei tranziții eșuate, o dovadă a modului necugetat prin care statul și-a jucat o piesă a patrimoniului într-o partidă de poker pe care a refuzat să o câștige, lăsând-o la mâna hazardului.
Așa cum aminteam anterior, la Giurgiu au existat două cinematografe „Lumina” (fostul „Europa”, rebotezat „Olga Bancic”) și „Bucureşti” (pe vremuri numit și „Ilie Pintilie”).
Mulți dintre giurgiuveni habar nu au cine a fost Olga Bancic. Despre această femeie, deși este – am putea spune – revendicarea tuturor istoriilor luptătoarelor antifasciste, nu se știe mai nimic, din păcate…
Născută la Chișinău în 1912, Bancic a intrat în mișcarea muncitorească de la o vârstă fragedă, fiind arestată și torturată pentru activismul ei, încă din adolescență. După ce a fost nevoită să părăsească România din cauza persecuțiilor, s-a alăturat Rezistenței franceze, unde a participat la acțiuni de sabotaj împotriva naziștilor.
Arestată la Paris în 1943, Bancic a fost executată la Stuttgart în 1944, chiar de ziua ei, lăsând în urmă o scrisoare emoționantă pentru fiica sa.
Până astăzi nu s-a obosit nimeni de pe plan local să vorbească despre această pagină de istorie, căci superficialitatea, ignoranța regimului comunist, setea de bani și afacerile oneroase au fost cel mai important film jucat atât înainte cât și după anul 1989.
