Se pare că întrebarea aceea cu iz anecdotic , ce tot circulă pe Internet: Ce faci de Pandemia asta…?, ar putea deveni una cât se poate de serioasă . Asta pentru că viitorul se pare că nu sună deloc ca în filme. Spunem asta, dacă luăm de bună ce tocmai declara, deunăzi , Raed Arafat:
Va trebui, la un moment dat, să învățăm să trăim cu acest virus pentru că el nu va dispărea și nici noi nu putem să rămânem izolați pe viață în casă.
Așa că obișnuiți-vă dragi concetățeni cu acest regim de austeritate , muuuultă vreme de acum încolo. Astfel , cei ce vor să meargă anul acesta pe litoral, la plajă se vor echipaț adecvat : adică vor purta combinezoane, măști de protecție și mănuși în mâini. Dușul din camere și soluțiile dezinfectante rămân să îi hidrateze în loc de valurile mării . Poate (doar pentru cei ce își permit luxul ăsta!), un Jacuzzi la cameră va fi numerit ca să îi mai astâmpere de ispita unei bălăceli în apa mării.
Optimismul instituționalizat nu se oprește însă aici. Iată de ce Arafat continuă, anunțând profetic:… e posibil, până iese un vaccin împotriva acestui virus, să învățăm să trăim cu el. Punct! Și cum la noi fiecare încercare de a descoperi vreun leac, de a eradica vreo boală (fie ea un biet pojar sau o banală răceală) ține între 30 și 40 de ani (vezi boala comunismului!) mulți dintre noi nu mai au ”nicio speranță” (asta , ca să-l parafrazăm pe Dante).
…dar să respectăm niște reguli în societate ca să limităm răspândirea lui ( a virusului , adică!) – a mai declarat, letal de concis, domnul Arafat. Așa că în primul rând asta avem de făcut de acum încolo fraților, câtă viață om mai avea. Să nu ne abatem de la reguli!
Știți…E ca în bancul ăla conform căruia tot ce e bun pe lumea asta ori e imoral, ori îngrașă, ori creează dependență!
Iată de ce am un chef nebunesc, după ce se încheie al doilea val de Coronavirus-19, probabil în vara asta, să vă întreb, așa , cu un aer monden de sub șapca cu cozoroc de protecție dintr-un material plastic transparent: Ce faceți de Pandemia asta?!
(N.I. Zolatu)