Soldații ruși căzuți prizonieri de război au povestit jurnaliștilor ucraineni despre cruzimea manifestată  de comandanții ruși față de propriile lor trupe. Ei au descris îngroziți cu câtă detașare  superiorii lor le-au ucis camarazii de arme, pentru vina că fuseseră răniți în luptă…

Unul dintre soldați ruși căzuți prizonieri, a relatat cum  un comandant de batalion a împușcat un tânăr camarad de-al lor,  ce sângera, rănit, chiar de față cu ei, după ce mai întâi l-a întrebat dacă poate merge, iar acesta  a răspuns că  nu.

O scenă cutremurătoare care m-a dus  cu gândul la scenele din filmele văzute în copilărie , în care  călăreții vestului atunci când caii lor se răneau la picioare, îi împușcau. Ei însă o făceau pentru ca animalele să nu sufere, știut fiind că un cal ce și-a rănit unul dintre picioare este pur și simplu condamnat la moarte .

Mai mult de atât, soldatul rus mai povestea cum același ofițer rus nu s-a  limitat la a comite o singură crimă. El a mai împușcat patru sau cinci soldați ruși, bărbați tineri ce  ar fi putut fi salvați,  tratați și trimiși acasă, în familiile din care au fost smulși și păcăliți cu ”denazificarea” unui popor frate, un popor cuminte în care domnea  belșugul și fericirea.

De remarcat diferența ca de la cer la pământ dintre politica de război a trupelor americane care nu își lasă niciodată  camarazii morți pe câmpul de luptă, făcând tot ce este posibil ca trupurile acestora să fie readuse în țară pentru a fi îngropate pe pământ american,  și nepăsarea ucigătoare a  liderilor armatei rusești care  își împușcă fără să clipească, proprii camarazi, aflați încă în viață, ca pe niște animale de tracțiune de care nu te mai poți folosi.

Un exemplu extrem de relevant  pentru modul în care sunt educați să gândească și să simtă cei ce se înrolează în armata rusă. În acest context, nu mai trebuie să surprindă pe nimeni atitudinea cinică a liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, care susține cu încăpățânare un război total nejustificat, făcându-se vinovat, de la o zi la alta, de crime abominabile de o cruzime fără precedent.

În acest context sângeros, Vladimir Putin devine tot mai suspicios, mai temător, mai speriat de o eventuală cabală împotriva sa, semănând teroare în rândul generalilor săi, ce probabil vor fi înlăturați, pe rând, unul câte unul în același fel în care, diabolicul său  predecesor, Iosif Visarion Stalin și-a îngropat bănuielile: cu argumentul rece, de necontestat al glonțului.

La toate cele de mai sus cred că cel mai nimerit ar fi  un fragment din Discursul lui Charlie Chaplin, în filmul „Dictatorul”:

” (…) Ura dintre oameni va trece, și dictatorii vor muri și puterea pe care au luat-o de la oameni se va întoarce la oameni. Atâta timp cât oamenii mor, libertatea nu va pieri.

Soldați! Nu vă predați brutelor, oameni care vă disprețuiesc și înrobesc, care vă organizează viețile, vă spun ce să faceți, ce să gândiți, ce să simțiți! Care vă seacă, vă înfometează, vă folosesc ca pe vite, vă folosesc ca pe carne de tun! Nu vă predați acestor oameni denaturați–oameni-mecanici cu minți-mecanice și inimi-mecanice!

Nu sunteți mașini! Nu sunteți vite! Sunteți ființe umane!

Aveți dragostea de om în inimi! Voi nu urâți! Doar cei neiubiți urăsc, cei neiubiți și denaturați.
Soldați! Nu luptați pentru înrobire! Luptați pentru libertate!

În capitolul 17 al Sfântului Luca, este scris „Împărăția Domnului este în om”, nu într-un om, nici într-un grup de oameni, ci în toți oameni! În voi! Voi, oameni care aveți puterea, puterea de a crea mașinării, puterea de a crea fericire!

Voi oamenii aveți puterea de a face această lume liberă și frumoasă, de a face această viață o aventură minunată. Atunci în numele democrației, haideți să folosim această putere. Să ne unim cu toții.

Să luptam pentru o nouă lume, o lume decentă, care sa le dea oamenilor șansa să muncească, care să vă dea viitorul și siguranța la bătrânețe.

Promițând aceste lucruri, brutele au pretins puterea. Dar mint! Nu își îndeplinesc promisiunile! Și nu o vor face niciodată!

Dictatorii se eliberează pe ei înșiși, dar înrobesc oamenii! Acum să mergem să luptam pentru a îndeplini acea promisiune! Să luptăm să eliberăm lumea! Să alungăm barielele naționale! Să alungăm lăcomia, să alungăm ura și intoleranța! Să luptam pentru o lume a rațiunii unde știința și progresul vor duce la fericirea omului.

Soldați, în numele democrației, să ne unim!”

Little Plastic Things, The Great Dictator, 1940

(Florian Tincu)