IMG_0041Data de 15 ianuarie, ce pentru noi toți românii înseamnă aniversarea naşterii lui MIHAI EMINESCU , a fost legiferată din 2011 drept Ziua Culturii Naţionale. Data aceasta este doar simbolică, cea reală a naşterii lui Mihai Eminescu fiind de fapt  20 decembrie 1849 „pe stil vechi” sau 1 ianuarie 1850 „pe stil nou”. Înregistrarea naşterii, la Botoşani, s-a făcut mai târziu de către părinţi, iar ulterior a survenit reforma calendarului.

În concluzie MIHAI EMINESCU s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. El  era al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi Eminovici. Copilăria și-a petrecut-o în casa părintească de la Ipoteşti, ulterior   urmând  şcoala şi liceul german  la Cernăuţi.

A debutat ca poet încă de la 16 ani, cu o poezie scrisă în memoria fostului său profesor, Aron Pumnul, recitată la înmormântarea acestuia. În februarie 1866, Iosif Vulcan primește la sediul redacției revistei „Familia” o scrisoare însoțită de o poezie, „De-aș avea”, semnată de un tânăr pe nume Mihail Eminovici. Redactorul ”Familiei” este încântat de poezia primită, permițându-și însă o modificare, și anume, românizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat „nașul literar” al celui mai mare poet român. Numele Eminescu este adoptat mai târziu şi de alţi membri ai familiei sale.

Timp de trei ani (din 1866 până în 1869), MIHAI EMINESCU a pribegit între Cernăuţi, Blaj, Sibiu, Giurgiu şi Bucureşti. A lucrat ca sufleor şi copist de roluri în trupele lui Iorgu Caragiale şi Mihail Pascaly şi a continuat să publice poezii, drame, fragmente de roman sau să facă traduceri din germană. Între 1869 şi 1874, a fost student la Viena şi Berlin, ca „auditor extraordinar” la Facultatea de Filozofie și Drept din Viena şi ca bursier al asociaţiei culturale Junimea, la Berlin. „Ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică și gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecție mai sublimă și mai tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”, spunea criticul literar Dan C. Mihăilescu.

S-a întors în ţară în 1875, a fost director al Bibliotecii Centrale din Iaşi şi profesor suplinitor, redactor la ziarul Curierul de Iaşi, a continuat să publice în „Convorbiri literare”, iar Titu Maiorescu, ministrul Învăţământului, l-a apreciat şi ajutat să primească un post de revizor şcolar pentru județele Iaşi şi Vaslui. Astfel l-a cunoscut pe Ion Creangă, pe care l-a introdus în Societatea Junimea.

La doar 33 de ani, MIHAI EMINESCU a dat semne de alienare mintală. Poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă şi a fost internat în spitale şi sanatorii în ţară, la Viena şi Odessa, pentru recuperare a călătorit în Italia, a fost îngrijit de familie şi susţinut de prieteni, iar cu ajutoru lui Iacob Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu a reuşit să primească o mică pensie viageră. În acelaşi an îi apărea şi singurul volum antum „Poesii”, îngrijit de Titu Maiorescu. Mihai Eminescu s-a stins la 15 iunie 1889, în condiții extrem de suspecte ce și astăzi ridică extrem de multe comentarii . El a fost înmormântat sub „teiul sfânt” din cimitirul Bellu, deşi cel adevărat se află  în Parcul Copou din Iaşi.

Revista ”Valahia” editată de către Asociația Friends to Friends -2008, senior editor, fiind jurnalistul Florian TINCU,  a dedicat în cursul anului trecut un spațiu extrem de generos , poveștii de viață a poetului , relației sale cu marea  dragoste ,Veronica Micle și nu în ultimul rând morții sale controversate…Ca în fiecare an în această zi o serie de organizații, de instituții și oameni de cultură din municipiu vor face un pelerinaj la  la bustul poetului din Parcul Alei al municipiului Giurgiu.

(Jurnal)