
Rusaliile, cunoscute și ca Pogorârea Sfântului Duh, reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile dupa Paște. Începând cu anul 2008, prima și a doua zi de Rusalii au fost decretate prin lege zile libere.
Despre Rusalii se spune că sunt niște ființe malefice, asemănătoare ielelor, care umblă prin vazduh încă din a 25-a zi după Paște și le fac rău oamenilor. Din acest motiv, femeile nu lucrează nimic în toate miercurile din cea de-a 25 zi de la Paște până în duminica Rusaliilor.
Pentru a-și apăra gospodaria de aceste spirite rele, oamenii obișnuiesc să își agațe, la porți sau la intrarea în casă, ramuri verzi de tei, despre care se spune că ar avea proprietăți apotropaice.
O parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a fi folosite în practicile de alungare a furtunilor și a grindinii.
În tradiția populară, se spune că nu este bine să te scalzi în ziua de Rusalii,întrucât există pericolul de înec.
Moșii de vară, ținuți în sâmbăta Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului morților. Înainte se credea că sufletele morților, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare și au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau rituri de înduplecare și de îmbunare a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de tei și făceau pomeni fastuoase. De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porțelan, căni, străchini și vase de lemn (cofe, cofaiele), împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă. În unele sate Moșii de vară încep încă din dimineața sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor.
Și, pentru că se împart vase de lut sau porțelan și linguri (în special de lemn), am dat o raită prin Piața Centrală, unde am întâlnit-o pe Ileana Pop, din Balș, care vine, de ani buni, în preajma Rusaliilor, cu vase din lut. Are castroane de toate mărimile, cu prețuri de la doi la șapte lei, în funcție de mărime, dar și căni (tot din lut) pentru care giurgiuveanul poate plăti între 1,5 și 3 lei, tot în funcție de dimensiuni. Anul acesta a venit și cu vase pentru sarmale, dar și cu carafe, ale căror prețuri pornesc de la 8 lei, și ajung până pe la 25 de lei.
„Mai și negociem, că așa e în zilele astea, fiecare trebuie să aibă, pentru că toți avem morți. Merge, e adevărat, ceva mai greu vânzarea, dar faptul că mulți dintre locuitorii orașului dumneavoastră mă cunosc de mai multă vreme, îmi dă un avantaj, pentru că oamenii vin și cumpără de la mine. E bine, de asemenea, că avem un loc al nostru, separat, unde ne putem expune fără probleme marfa, iar oamenii vin, se uită, și, aproape în toate cazurile, cumpără”, ne spunea Ileana Pop.
Aceeași Ileana Pop ne mai spunea că, pentru a face un vas (un castron, de exemplu), este nevoie de timp: cam zece-douăsprezece zile durează de la momentul modelării, până când este gata de vândut.
Și totuși…de ce este bine să se împartă vase de lut și linguri de lemn? Răspunsul ni l-a dat tot Ileana Pop: „De mult, în bătrâni, vasele se puneau pe o apă curgătoare, cu o lumânare în ele, și se striga numele mortului pentru care erau destinate. Acestea pluteau pe apă, și se zicea că mortul le aștepta la răscrucea apelor, ca să își primească pomana. Musai în cană sau în strachină trebuie pus un bănuț de argint, ca să aibă mortul să își dea ortul, când se întoarce pe lumea cealalată”, ne-a mai spus cea mai căutată vânzătoare de vase de lut din Piața Centrală din municipiu.
Lingurile de lemn, un alt „accesoriu” necesar acestei perioade, sunt, în general, produse de locuitori ai județului nostru, și costă de la unul la doi lei, în funcție de…comerciant.
(Jurnal)