Mare deranj, mare,  pentru unii, la vestea că  Daniel Dinu (Augustin), soțul doamnei deputat PSD Giurgiu, Cristina Elena Dinu, a fost  numit director general al DRDP București, în cadrul Regionalei CNAIR.

Ca de obicei se insinuează faptul că numirea a fost ”politică”. Și chiar de-ar fi așa, nu astfel s-au derulat lucrurile în ultimii trei decenii în Românica noastră? De parcă lucrurile acestea s-ar petrece numai la noi…În orice stat din lume asemenea numiri s-au făcut  și încă se fac conform aceluiași algoritm…de ce  să fim ipocriți și să nu recunoaștem asta? De la portar și până la director, în orice instituție a statului majoritatea personalului (cu mici excepții) a fost și este angajat la intervenția factorului politic.

 Deranjant este atunci când persoana numită pe un post nu este competentă, când nu are habar de locul în care a fost cocoțat, când abilitățile sale personale sunt înlocuite de ”vocea și talentul său”, ca să parafrazez, anecdotic…Nu este însă cazul lui Daniel Dinu.

Dar nu asta doream să scot în evidență. Mai degrabă  spiritul ușor masochist al giurgiuveanului atunci când un concetățean de-al său este numit într-un post cheie dintr-o instituție importantă a statului.

Atunci este imposibil ca cineva să nu-l acuze de te miri ce lipsuri. Dacă mă uit peste umăr,  constat că și eu , autorul acestor rânduri, am cârcotit uneori împotriva  unor giurgiuveni de-ai mei, câteodată poate fără vreun motiv temeinic.

Garanția faptului că Augustin Daniel Dinu corespunde pentru ocuparea acestui post de director  ar fi  faptul că el a mai condus Regionala de Drumuri București între anii 2017 și 2019. Vă mai aduceți aminte însă de cine a fost demis atunci, în mod ”josnic” , scriau ziarele,  fără vreo altă explicație?  Tocmai de către  concetățeanul său,  giurgiuvean de-al nostru, fostul ministru al Transporturilor:  Răzvan Cuc ! Se întâmpla asta  în vara anului 2019.

Ce exemplu poate fi mai elocvent, pentru  lipsa noastră totală de mândrie și de interes local, pentru caracterul ”josnic”, demonstrat , ca în exemplul de mai sus, de unii dintre concetățenii noștri…

Un lucru este  însă cert: Daniel Dinu, pe lângă faptul că este inginer mecanic, că are experiență în domeniu, nimeni nu i-a atârnat niciodată tinichele de coadă, în toată cariera sa de până acum.

În consecință, pentru că alții râvneau la acest post, nu înseamnă că trebuie aruncat cu pietre în capul unui om ce tocmai a fost numit într-o funcție importantă. Un post din care ar putea sprijini anumite proiecte comune, Giurgiu situându-se la doar 60 de kilometri de București. De exemplu Șoseaua de Centură a Capitalei , care, odată terminată , va deveni o adevărată ”mană cerească” pentru giurgiuveni. Cei ce sunt posesori de autoturisme înțeleg foarte bine de ce, ca de altfel și transportatorii și nu în ultimul rând administratorii unor societăți comerciale nevoite să traverseze Bucureștiul, aproape zilnic, cu mașinile, pentru a duce sau a încărca marfă…

Revenind la subiectul nostru, dacă facem un scurt recurs la memorie constatăm că niciun giurgiuvean numit pe o funcție înaltă, fie ea de ministru, ministru secretar de stat, consiler guvernamental, director general într-un Minister sau la vreo Companie subordonată statului, nu a scăpat fără să fie ulterior suspicionat de tot felul de aranjamente de culise, blamat și răstignit în fel și chip.

Mai întâi de toate ar fi trebuit precizat că fostul șef al DRDP București, Cătălin Șomode ( la rândul său un specialist de primă mână, membru PNL), și-a dat demisia din CNAIR, pentru a ocupa o funcție mai bună,  nicidecum nu a fost demis!

Fără doar și poate, este evident faptul că cele două partide de la guvernare (PSD și PNL), își împart în continuare posturile din instituții, conform unor înțelegeri făcute în cadrul acestei alianțe. Iată, probabil de ce,  atât ministrul Transporturilor și Infrastructurii, Sorin Grindeanu, cât și șeful CNAIR Cristian Pistol au refuzat să ofere explicații jurnaliștilor ce le-au solicitat să le spună în ce a constat contextul numirii lui Daniel Dinu ca șef al DRDP București.

Este momentul, dragi concetățeni, să ne bucurăm că un giurgiuvean de al nostru ocupă o funcție atât de importantă, nicidecum să aruncăm în imaginea lui cu fel și fel de mizerii ce ne trec prin minte. Mai ales că mâine (de ce nu!), într-o astfel de situație fericită se poate afla un prieten sau o rudă apropiată a dumneavoastră!

 Să nu ne mai mirăm, atunci, că, de multe ori, conducerea unor Direcții sau instituții locale sunt atribuite unor personaje trimise direct de la Capitală, cât timp ne bârfim și ne blamăm între noi, giurgiuvenii, frustrați mereu de resentimente, antipatii și răfuieli personale.

În final, celor animați permanent de ură, le recomand să fie mai cumpătați în manifestarea acestui sentiment atât de ”indispensabil” lor, pentru ca el să nu se întoarcă,  într-o bună zi , împotriva  noastră, a întregii comunități, în același mod în care s-a mai întâmplat,  de-a lungul istoriei acestui oraș…

Așa că, urâți-vă concetățenii cu  măsură, dragi giurgiuveni!  

(Florian Tincu)