Dezinteresul şi nepăsarea celor care nu respectă legea au făcut-o pe Elena Nistor, pe care toţi cei apropiaţi din municipiu o cunosc ca pe Tanti Nuţi, să apeleze astăzi  la ajutorul presei.  Deportată din Durostor, teritoriu actualmente aflat  în Republica Bulgaria, Elena Nistor ne declara, cu amărăciune, că deşi potrivit  Legii nr. 189/2000 (privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicată, cu modificările ulterioare), ar trebui să beneficieze de anumite drepturi, dar cel puţin până acum, ele nu i-au fost deloc respectate. Tanti Nuţi ne mai spunea  că atunci când a solicitat un tratament medical stomatologic, medicii din Giurgiu au refuzat să o trateze din teama că manopera nu  le-ar fi fost  decontată de Casa de Asigurări de Sănătate. Deşi, Legea amintită mai sus menţionează că, în cazuri de genul celui de faţă, cetăţenii beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor. Asistenţa medicală prioritară se acordă aşadar numai în situaţiile prevăzute! Din nefericire pentru bătrâna de 74 de ani, ea nu este considerată, probabil, un caz urgent.

Bătăioasă, Elena Nistor declară că a găsit însă o soluţie de compromis, având în vedere că de la Casa de Asigurări i s-a spus că nu mai există fonduri pentru genul acesta de solicitări, nemaifiind încheiat niciun parteneriat cu Guvernul României. Soluţia ei este aceea de plăti din buzunarul propriu cheltuielile necesare lucrării dentare urmând ca, mai apoi, în baza chitanţei, să-i fie decontată suma de bani cheltuită.  Şi toate aceste jonglerii sunt necesare pentru că însuşi el statul, nu-şi  respectă Legile pe care le promulgă, pentru că el statul nu are niciun pic de respect pentru persoanele care au suferit de pe urma privării de libertate, strămutării sau deportării.

Dar suferinţele, mai ales umilinţele, bătrânei nu se opresc aici. Tanti Nuţi a fost privată  (conform aceleiaşi legi), de acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci!  Iată cum Elena Nistor este pentru a doua oară neîndreptăţită, nici până astăzi autorităţile locale neatribuindu-i, culmea cinismului!, nici măcar  un loc de odihnă veşnică, în cimitir. Motivul invocat de autorităţile locale este acela  că pur şi simplu locul de veci ce trebuia să-i fie atribuit  ”s-a pierdut”!(?) Adică nimeni nu  mai ştie unde este, cu toate că, Elena Nistor,  tot conform Legii, ar fi trebuit să aibă la acest moment în proprietate un asemenea loc de veci (în cimitirul de pe Şos. Bălănoaiei).

Pentru moment  bătrânei is-a indicat doar numele unei persoane, care i-a promis  că într-o zi (??) îi va soluţiona aceste problemele.  Şansele Elenei Nistor sunt însă minime, după cum ne declara, cu amărăciune, aceasta. Tanti Nuţi continuă să spere însă, şi deşi bolnavă, şi operată, continuă să facă muncă de administraţie la Asociaţia blocului de  apartamente în care locuieşte, zbătându-se pentru fiecare leuţ al cetăţeanului, într-un continuu război cu operatorul local de agent termic. De mai bine de un an şi jumătate o femeie aflată la vârsta la care oamenii din majoritatea statelor Europei  sunt plătiţi să se odihnească ,  la noi  este amăgită, umilită, minţită, purtată pe drumuri  fără măcar să i se rezolve minima ei problemă  de sănătate! Iată cu adevărat  ţara în care trăim!

Arabella STAN