Un tânăr de 19 ani ce trăiește la limita maximă a existenței , are nevoie de sprijinul nostru! Hai să îl ajutăm pe Ionuț Enache!

0
837

O postare pe facebook ne-a atras atenția prin tragismul cazului prezentat. Este vorba despre un tânăr aflat la limita de jos a existenței sale, respins de familie, înstrăinat de comunitatea în care trăiește… 

Numele lui este Enache Ionuț. Înalt, rușinos, cu ochii înlăcrimați de atâta suferință pe care a fost nevoit să o îndure până la doar 19 ani. A fost trimis la orfelinat la vârsta de 7 ani, alături de fratele său, Marius, după ce condițiile de trai de acasă s-au dovedit desprinse din filmele de groază – scrie un consătean de-al său ( probabil), într-o postare pe facebook.

Precum în majoritatea caselor de copii din România, a avut de suferit și a îndurat multe umilințe. Totuși, s-a putut bucura de un loc unde poate dormi și a reușit să învețe să scrie și să citească. Anii au trecut rapid, iar în momentul în care a împlinit 18 ani, a trebuit să se reîntoarcă la familia sa. Evident, totul a fost precum o junglă pentru el, părea că nimeni nu-l înțelege, iar micul colț în care trăise până atunci, s-a transformat într-un univers de posibilități.

Suferă de retard mintal, iar gândirea lui nu poate fi niciodată ca a noastră, a tuturor.

Iarna trecută, fiind primul anotimp rece pe care a fost nevoit să-l depășească, a trăit printr-un fânar, acoperit de paiele din niște baloți sărăcăcioși. Sezonul cald a fost cea mai mare bucurie a sa, când a putut dormi liniștit în aer liber, acoperit doar de plafonul unei „gherete”.

În timp ce avea nevoie de dragostea părintească, cei care i-au dat viață i-au oferit jigniri și n-au putut să-l înțeleagă. Între timp s-au resemnat și au mai conceput încă un copil, Andrei, cel care este unicul copil în perspectiva părinților. Mama sa, zisă Mita, muncește cu ziua prin curțile oamenilor, în timp ce tatăl său a preferat calea băuturii și nici nu vrea să audă de copil.

Ionuț, trăiește din mila consătenilor în momentul acesta, iar unica sursă de venit este atunci când oamenii din sat îi solicită ajutorul. Nu se ferește de muncă, dacă îl înțelegi că este un om special și îl abordezi corespunzător.

Ajuns în luna octombrie, Ionuț își face veacul în „Casa Albă”, unde nici măcar ușă nu are, iar gândacii mișună pe jos și nu-i dau pace. N-are nici măcar podea, ci doar o saltea amărâtă, donată de către un localnic, care stă așezată pe un preș.

Noi, stăm îmbrăcați cât mai lejer în casă, în timp ce el tremură, deși este învelit cu pătură și este îmbrăcat cu o geacă groasă. Cât despre energie electrică, pare deja un moft pentru Ionuț, care a pierdut noțiunea timpului pentru că nici măcar un ceas pe baterii nu are în locul pe care nu-l poți numi vreodată casă.

Rog pe această cale pe toți doritorii din Florești Stoenești, care simt nevoia să-l ajute și cred că pot face o faptă bună, să vină la el la podul din Florești și să-i ofere orice lucru neînsemnat, care ar putea să-i coloreze măcar puțin crunta viață.  Ionuț este special, este o victimă a societății, neînțeles nici măcar de familie, mai notează Laur Andrei, consăteanul lui Ionuț, un om cu dragoste de semeni, după cum se observă din cele notate de el,  mai sus.

Ne bucurăm că textul a fost preluat ulterior de către un tânăr permanent dispus să-i ajute pe cei aflați în suferință, liderul Tineretului Liberal din Giurgiu, Adrian Chiran.

La rândul nostru vom încerca să-l sprijinim  pe Ionuț Enache, mobilizându-i, prin intermediul cotidianului nostru, pe toți aceia ce doresc să-i ofere acestuia câte ceva:  haine, mobilier și hrană, lucruri ce i-ar îmbunătăți starea de sărăcie lucie și de proastă nutriție în care trăiește…

Hai să-l ajutăm pe Ionuț! Să fim noi șansa lui de a supraviețui departe de atât de mari neajunsuri!