Sala mare a Teatrului Tudor Vianu s-a dovedit neîncăpătoare pentru giurgiuvenii dornici să vadă ta umanitar ”Bună seara, oameni buni”, organizat de Fundaţia Nicolae Barbu şi Ansamblul folcloric Muntenia pentru Alexandru Iancu. De altfel, succesul acestui spectacol era, oarecum, previzibil, pentru că, în doar trei zile de când au fost pusse în vânzare, biletele deja se epuizaseră. Mai mult decât atât, organizatorii au fost nevoiţi chiar să ”improvizeze”, aducând scaune suplimentare în sală, pentru a putea onora cât mai multe solicitări. Aşa se face că în sală au fost în jur de 500 de persoane. Şi nimeni nu a regretat, pentru că ceea ce s-a întâmplat marţi aici a fost un spectacol unic pentru micul oraş dunărean. Zeci de nume sonore ale folclorului românesc au răspuns, din toată inima, invitaţiei organizatorilor – şi, în special, a lui Ilie Clement, inimosul director al Ansamblului Muntenia – şi au venit să cânte gratis pentru Alexandru. Elisabeta Turcu, Gelu Vociu, Mioara Velicu, Constantin Măgureanu, Emilia Ghinescu sau Carmen Şerban sunt doar câţiva din numeroşii artişti care, timp de mai bine de cinci ore, au susţinut un adevărat regal folcloric pe scena teatrului giurgiuveaan. Cu toţii au avut mesaje de încurajare pentru Alexandru şi părinţii lui, prezenţi, cu toţi, în sală, iar elementul comun al tuturor acestor mesaje a fost că trebuie făcut totul pentru ca Alex să poată fi vindecat. Un moment impresionant a fost cel în care tatăl copilului a povestit drama prin care trece acum această familie, însă atât el, cât şi Alexandru, au înţeles că nu sunt singuri şi că giurgiuvenii – şi nu numai ei – le sunt alături în această grea încercare.

A fost un spectacol cum rar – sau, poate, niciodată – nu a mai fost organizat la Giurgiu, demonstrând încă o dată că se pot face lucruri extraordinare, atunci când pui suflet, aşa cum au făcut-o preşedintele Fudaţiei Nicolae Barbu, directorul Ilie Clement sau Petronela Săndulescu, patroana societăţii Alpha Gas, care, în afară de implicarea activă în organizarea, în cel mai mic detaliu a acestui eveniment, marţi seară a ”debuat” – cu brio – în ”meseria” de prezentator, ea fiind cea care a prezentat întreg spectacolul. Cât despre soliştii prezenţi la Giurgiu, cu toţii au cântat cu sufletul şi inima pentru Alexandru şi acest lucru s-a simţit… La finalul acţiunii, dincolo de spectacolul de excepţie oferit giurgiuvenilor, acţiunea Fundaţiei Nicolae Barbu şi-a atins şi scopul umanitar, fiind strânşi peste 90 de milioane de lei vechi, bani ce au intrat în conturile special deschise pentru Alexandru. Copilul a plecat, a doua zi dimineaţă, la unul din spitalele din Capitală, unde a început tratamentul chimioterapeutic, care, din fericire, începe să aibă rezultate; şi tot a doua zi, rezultatele analizelor sale au fost văzute de directorul clinicii din Hanovra, care a recomandat plecarea în Germania, unde, pentru aproximativ o lună, Alexandru va fi supus unei noi terapii, revoluţionare în medicină, care îi poate reda şansa la o viaţă normală. Pentru asta, însă, este nevoie de cel puţin 20.000 de Euro şi, de aceea, acţiunile Fundaţiei Nicolae Barbu, căreia, pe zi ce trece, i se alătură tot mai mulţi oameni dornici să ajute, continuă. Din păcate, chiar dacă oamenii de rând dau dovadă că înţeleg drama acestui copil şi a părinţilor săi, încercând, din puţinul pe care îl au, să ajute această familie, încercările de a-l ajuta pe Aexandru sunt privite de unii ca o campanie de imagine a preşedintelui Fundaţiei Nicolae Barbu (aceeaşi acuzaţiei îi era, de altfel, adusă şi în urmă cu un an, când, tot graţie eforturilor Fundaţiei, micuţa Miruna Prodan a putut fi operată, tot la Hanovra, fiindu-i înlăturată, tot ca în cazul lui Alex, o tumoră ccerebrală), iar din toată acestă ”ambiţie”, singurul care pierde este Alexandru…

Poate că şi derularea, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, a unui alt fel de spectacol,

într-o altă locaţie, nu a fost chiar o întâmplare… Numai că cei care au vrut, cu adevărat să ajute acest copil, au preferat să dea 20 de lei pe un bilet şi să vadă un spectacol de zile mari decât să meargă la un concert, chiar dacă intrarea acolo a fost liberă… Şi poate că, măcar în preajma sărbătorilor, ar trebui să mai uităm, cu toţii, de interese meschine, de ambiţii şi orgolii personale sau politice şi să încercăm să ajutăm cât mai mult, mai ales în astfel de cazuri… sau măcar – dacă nu vrem să ajutăm – să nu îi mai împiedicăm pe cei care încearcă să facă acest lucru…

Cristina MOISE