Zilele trecute ministrul Educaţiei, Monica Anisie, declara  că va cere profesorilor să nu le mai ceară copiilor să memoreze comentarii, potrivit Agerpres.

Răspund în calitate de profesor de limba română, nu în calitate de ministru: nu am fost adepta niciodată a memorării comentariilor, ci întotdeauna mi-am dorit ca elevii mei să-şi dezvolte gândirea critică, ei să realizeze acele comentarii de text, eu nici măcar nu le spun comentarii, pentru că vorbim despre o interpretare a unui text literar. (..) Acum vă răspund în calitate de ministru, voi solicita colegilor mei să înceteze să le mai ceară copiilor să memoreze acele comentarii, dar răspunsul colegilor profesori de limba română va fi că trebuie să înveţe pentru examenul de Bacalaureat sau pentru Evaluarea Naţională nişte comentarii”, a spus Anisie.

Nu, pentru Evaluarea Naţională chiar nu trebuie să înveţe nişte comentarii, ci trebuie să realizeze pe un text la prima vedere o compunere şi rolul profesorului la clasă este acela de a crea competenţa de a dezvolta o idee pe un text la prima vedere, iar, în ceea ce priveşte examenul de Bacalaureat, la subiectul al III-lea avem un reper important pe care trebuie să-l dezvolte şi anume particularităţile de construcţie ale unui text”, a mai explicat Anisie.

O declarație politică ce formal sună  bine, pe care însă o considerăm desprinsă total din contextul real al învățământului românesc. Cât timp avem elevi ce intră la liceu cu note  de 3 și 4, iar rezultatele la examenul  de Bacalaureat  demonstrează  clar lipsa de pregătire a multor elevi, este  aproape utopic să vorbești despre interpretări personale asupra operelor literare, de analize și de  gândire analitică.

Analfabetismul funcțional”, așa cum arată testele PISA, este o realitate. Lipsa de apetență a multor elevi de liceu pentru lectură este evidentă. Profesorii, transformați în politicieni, sunt puși să  reformeze sistemul, din păcate în mod fantasmagoric.

Dorim să schimbăm modul de predare în timp ce imaginea învățământului, în școlile din mediul rural, este dezolantă: oameni care încă se încălzesc la sobe, ce greu fac față clădirilor neizolate și vechi, toalete din scândură în curte, lipsa banalului săpun din toaletele școlare și a unor materiale didactice  minime, sunt credem de ajuns pentru a contura contextul în care se desfășoară învățământul rural.

Dacă adăugăm și problema reală privind calificarea cadrelor didactice, transportul deficitar al elevilor către școală și mai ales pregătirea efectivă a acestora (iar   acest șir de factori poate continua…),  devine absurd să credem că rezolvarea ar putea veni, la pachet, cu  noul trend  de ”dezvoltare a  gândirii analitice și interpretării personale ale operelor literare”.

Pretenția de a transforma elevii în urmașii lui George Călinescu, deși, așa cum arată statisticile,  40% dintre absolvenți sunt ”analfabeți funcțional”, adică știu să citească un text fără să-l înțeleagă, este  total nejustificată.

Analfabetismul funcțional, un termen la modă, astăzi, este la concurență cu analfabetismul real. Asta atunci când realizezi că elevi de liceu nu știu să scrie corect românește  sau nu sunt în stare să  citească un text, în mod coerent.

Pe fondul acestor realități ar trebui să avem poate abordări lucide. Învățământul și  veșnicele reforme nu trebuie raportate doar la  liceele de top  din Capitală și din orașele mari ale țării, ci trebuie analizat printr-o raportare reală la nivelul tuturor liceelor din România.

Este nevoie de o altă abordare, și nicidecum nu poți pretinde să formezi succesori ai lui Călinescu când mulți dintre elevi sunt abia la nivel de povești cu ”Albă ca Zăpada”.

Realitatea este că Legile educației au fost modificate în cei 30 de ani post revoluționari, de zeci de ori, s-au scos și introdus examene și manuale, iar fiecare ministru, din cei 27 de până acum, a visat să rămână în istorie prin reforme revoluționare.

Care este rezultatul tuturor acestor experimente eșuate? Astăzi, conform statisticilor, 300.000 de copii nu merg la școală din cauza sărăciei! Ministrul Educației cere în schimb profesorilor să nu le mai ceară copiilor să memoreze comentarii, crezând că în acest mod va rezolva problema slabei pregătiri a elevilor, absenteismul tot mai ridicat, problema abandonului școlar, neînțelegând că educația, pentru a genera rezultate favorabile, are nevoie de un anume context, iar pentru asta este nevoie de condiții minime de viață, profesori instruiți, angajați pe criteriul mult clamatei meritocrații ce din păcate pare să fie soră cu luminița de la capătul tunelului de care toți vorbesc despre ea, susțin c-o zăresc, dar ea continuă să rămână în întuneric.

(Jurnal)