Reporter: În debutul dialogului nostru, am dori să ne precizaţi câteva date biografice despre dumneavoastră.
Daniela Bardan: Povestea copilăriei mele începe la 17 ianuarie 1964, în Remuş, un sat din comuna Frăteşti aflat în imediata apropiere a municipiului Giurgiu. Am venit în viaţa familiei mele fără să fiu … aşteptată şi târziu, încercând apoi mereu să ţin pasul cu sora şi fratele meu, cu mult mai mari decât mine. A fost o experienţă de copilărie interesantă, mai ales că eu creşteam aproape odată cu fiicele surorii mele. Tata, care fusese mecanic de locomotivă şi care mereu îmi spunea că îmi va dărui un ”pui de locomotivă” – şi eu chiar credeam – avea un fel de asprime, dar în favoarea noastră, a copiilor, iar pe mama am adorat-o. Şi acum îmi amintesc numeroasele drumuri la vie, în miezul verilor de altădată, mergând desculţă prin praf alături de prietenele copilăriei mele, să culegem primii struguri în pârg! Pe aceeaşi uliţă din sat locuiau încă cinci fraţi si o soră de-a tatălui meu, în sat încă un frate şi o soră tot de-a lui şi multe alte rubedenii. Mama şi rudele ei erau foarte apropiate. Am avut parte de o copilărie fericită. Astfel că, astăzi, când părinţii mei nu mai sunt în viaţă, deşi eu nu am copii, mă simt mereu ca făcând parte dintr-o familie unită şi numeroasă. Am urmat Liceul de filologie-istorie ”Ion Creangă” din Bucureşti şi, ulterior, Facultatea de Studii Juridice şi Administrative ”Dimitrie Cantemir” tot din Bucureşti, profesia mea fiind cea de jurist.
Rep: Referitor la activitatea şi realizările dumneavoastră profesionale de până acum, ce ne puteţi spune?
D.B: Mi-am desfăşurat activitatea şi am lucrat cu toţi deputaţii Partidului Social Democrat din judeţul Giurgiu între anii 1998 – 2008: Adrian Croitoru, Adrian Gheorghiu, Dan Iosif, Ion Rădoi, Marin Cristea, Tudor Tănăsescu, Niculae Bădălau – în calitate de şef de cabinet sau de consultant la Cabinetul Parlamentar PSD din Giurgiu. Am fost director coordonator adjunct la Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu în 2009. Am avut şi ani mai grei… Dacă m-aş fi înscris în alt partid, puteam să ”o duc bine” în anumiţi ani în care am avut ocazia să resimt un oarecare disconfort material, dar şi lipsa de recunoştinţă a unor “prieteni” altădată … apropiaţi, însă ”juliturile” fac şi ele parte din joc! În perioada anilor 2014-2015 am activat în cadrul a două proiecte europene de succes finanţate de Uniunea Europeană, care s-au derulat în Regiunile Nord-Est şi Sud-Muntenia şi Regiunea Bucureşti-Ilfov – pentru persoanele şomere de lungă durată şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în judeţul Giurgiu – în calitate de asistent coordonator, respectiv manager de proiect. Din acest an sunt consilier la Senatul României – Biroul senatorului PSD Giurgiu Marciu Ovidiu Cristian Dan şi am onoarea şi plăcerea, astfel, să lucrez alături de un om extraordinar, dedicat cetăţenilor din judeţul nostru. Desigur că toţi cei cu care am stat de vorbă s-au bucurat pentru răsplata unui mandat de senator pe care viaţa i-a oferit-o lui Cristian Marciu. Interesant însă este că mi s-a întâmplat să văd salariaţi din Consiliul Judeţean care să nu îşi dorească deloc ca domnul Cristian Marciu să devină senator, ca să nu li se schimbe şeful! Aceasta a fost o dovadă a bunei strategii a Partidului Social Democrat: pentru prima dată, în PSD Giurgiu nu este adus nimeni de la Bucureşti pe lista candidaţilor la alegerile parlamentare!
Rep: În ceea ce priveşte activitatea politică, în primul rând, când aţi ”cochetat” prima dată cu acest domeniu şi ce v-a determinat să pătrundeţi în el?
D.B: Am intrat în politică fără niciun fel de ”ispită” materială. Am ales un drum nou pentru a face bine. Totul a venit de la sine, eu în viaţă nu mi-am propus ţinte sau ascensiuni fulminante, nu am ”dat din coate”, nu mi-am pierdut minţile pentru un post de conducere, dar, dacă m-aţi întrebat, eu acum privesc în urmă şi constat că au trecut anii aceştia, atât de repede! Din punct de vedere personal, acest fapt constituie un vot de încredere foarte important care mi s-a acordat. După Revoluţie, am lucrat la Prefectura Giurgiu, iar din 1997-1998 m-am apropiat de Partidul Social Democrat, atrasă fiind de personalităţile din administraţia publică a judeţului de la acea vreme Dan Niţulescu, Ioan Moldoveanu, Nicolae Mărculescu, Marin Predilă, Alexandru Epângeac, Ion Munteanu, Adrian Ranteş, Nicolae Jianu, Ştefan Preotu, Marin Pătuleanu, oameni capabili, pe care îi priveam cu mare respect, modele de rară fineţe intelectuală şi politică, care inspirau nobleţe, lângă care consider că am crescut şi m-am ”şlefuit”.
Rep: De curând, aţi redevenit consilier în cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu. A fost greu drumul parcurs până aici? Ce înseamnă pentru dumneavoastră postul de consilier judeţean? Ce aşteptări aveţi şi ce vă propuneţi să realizaţi în această calitate?
D.B: Da, sunt consilier judeţean la al doilea mandat. Se simte un nou suflu în Consiliul Judeţean, desigur, impus de domnul preşedinte Marian Mina – performanţă, viziune, transparenţă şi respect. Politic, avem o ţintă clară şi precisă, vrem şi trebuie să scoatem judeţul Giurgiu din cercul vicios al sărăciei în care a fost adâncit de o administraţie ineficientă şi indolentă, iar nivelul de viaţă al cetăţeanului a scăzut foarte mult. Ar fi păcat să nu dezvoltăm potenţialul pe care îl avem. Cu toţii facem parte dintr-o echipă, cu toţii suntem angajaţi în jurul unor valori comune: performanţă, eficienţă, mai bine pentru oameni. Instituţia Consiliului Judeţean se transformă din una care doar cheltuia bani, într-una care creează condiţiile de a se produce venituri pentru oameni. Administraţia publică începe să facă mai mult decât să lumineze noaptea străzile sau să repare drumurile. Trebuie să avem constant în minte faptul că oamenii ne privesc şi aşteaptă să facem schimbarea pe care şi-o doresc, nimic nu trebuie să ne oprească şi nimic nu trebuie să fie mai important decât să ne ţinem promisiunile. Vreau să facem din Giurgiu un judeţ puternic şi, nu în ultimul rând, să ne depăşim statutul de ţară periferică a Uniunii Europene. Fără îndoială că pentru a pune în practică această viziune, strategia de dezvoltare trebuie să fie pe termen lung, iar realizarea ei va dura mai mult decât un ciclu electoral – şi asta merită tot efortul!
Rep: Unde credeţi că aţi putea fi peste 5 ani?
D.B: Da, interesantă întrebare… Desigur, în mijlocul oamenilor! Dar cel mai mult mi-aş dori să fac o excursie cu trenul de la Giurgiu la Bucureşti, pe Podul de la Grădiştea!
Rep: Am dori să vă cunoaştem şi în calitate de om, cu calităţi şi defecte, cu împliniri şi dezamăgiri… Cum v-aţi autocaracteriza în câteva cuvinte? Care este cea mai mare împlinire a dumneavoastră?
D.B: Eu mă percep ca fiind un om discret, un om al faptelor şi, în primul rând, un om de echipă. Nu există niciun om pe care să nu-l pot privi în ochi, nu sunt o persoană de tip conflictual, orice relaţie este într-o permanentă dinamică, dar mereu mi-am respectat cuvântul dat. Ceva mai mult pentru mine înseamnă să fac lucruri de care să se bucure şi alţii. Aşa că rog Viaţa să îmi permită în continuare să ajut oamenii, în special pe cei simpli şi neajutoraţi, aflaţi în suferinţă şi să mă ierte dacă nu postez imaginile acestea pe facebook! În plan personal, eu şi soţul meu ne-am străduit să trăim normal şi cred că am reuşit. În viaţa mea familia şi-a păstrat rolul ei, discret, fără ”spectacole” zgomotoase de sunete şi lumină pentru publicul larg.
Rep: Aşa cum i-am obişnuit pe cititori ultima întrebare se leagă de pasiunile d-stră. Ne puteţi vorbi despre ele?
D.B.: Sunt un om obişnuit. Îmi place să citesc o carte, să văd un film, să merg la o plimbare cu prieteni buni, să lucrez eu însumi grădina în care plantez flori, roşii şi cartofi, să coc pâine frământată de mine într-un cuptor străvechi, să stau la taifas chiar şi cu căţeii mei – Solo şi Coconiţa, zisă şi Aujvi. Acestea sunt activităţi care mă relaxează şi mă bucură totodată…!
(Teodora Nicolae)