Zilele trecute am primit la redacție  răspunsul  Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Giurgiu, privind incidentul de la Naipu, în care un minor a fost târât, fără voia lui, într-o poveste cu iz paranormal. Reamintim că inițial redacția noastră solicitase ca instituția mai sus amintită să precizeze:  Ce măsuri  aluat împotriva publicațiilor care, cu bună ştiinţă, au încălcat  dreptul la propria imagine a minorului de la Naipu? Cum   a dovedit DGASPC Giurgiu că  este aşa cum pretinde, un apărător al drepturilor şi libertăţilor  tuturor minorilor  cărora trebuie să le  respectaţi interesele, conform normelor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite, în legătură cu Protecţia Copilului,  şi a Legii 272 /2004?

 Din păcate răspunsul  instituției nu răspunde nici  din punct de vedere al formei și nici al fondului , la problema esențială pe care articolul  din cotidianul Jurnal Giurgiuvean, l-a   expus opiniei publice și implicit  l-a  adus la cunoștința  instituției  dumneavoastră.

Într-un mod confuz și  lipsit de substanță juridică, în mod greșit ați apreciat  că  materialul nostru  a fost formulat ca o  solicitare către purtătorul de cuvânt al Instituției pe care o conduceți  de a ne oferi informații despre cazul minorului de la Naipu, bănuit că ar fi fost bântuit de forțe supranaturale. În realitate acel articol (dacă l-ați fi lecturat cu atenție) ați fi remarcat că el acuza modul defectuos  în care purtătorul de cuvânt a  declarat  pe  postul de televiziune național, că toate mijloacele mass-media au respectat dreptul la imagine al minorului, folosind tehnici speciale sau omițănd să îi arate chipul.

Realitatea însă contrazice flagrant afirmațiile purtătorului  de cuvânt, care din motive ce exced  legea, statutul profesional, nu a remarcat poza  extrem de vizibilă cu minorul, postată într-un ziar local.  Un argument ce nu poate fi contestat,  putând fi folosit ca material probator, pentru o eventuală plângere în instanță,  referitor la dezinformarea voită făcută de către reprezentantul cu presa al Instituției pe care o  conduceți. Noi de fapt am remarcat  faptul că aveați obligația legală de a vă autosesiza și de a impune măsurile legale statuate în lege cu privire la dreptul la imagine al acelui minor pe care, după cum am constatat,  doar o parte a presei  a avut obligația să o respecte.

O particularitate a Legii nr. 272/2004, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , prin textul art. 27, asigură pentru  minor, suplimentar, garantarea dreptului la viaţă intimă şi privată şi garantarea dreptului la protejarea imaginii publice în mass-media audiovizuală. Un lucru pe care directorul Instituției, cea care  semnează acest răspuns neconcludent, ar fi trebuit să-l cunoască.

În acest mod , legiuitorul român a instituit o serie de restricţii în sarcina părinţilor sau a reprezentanţilor legali, aceştia fiind obligaţi să nu folosească sau să expună  minorul în scopul de a obţine avantaje personale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.

De exploatarea copilului prin mass-media se fac vinovaţi atât părinţii sau alţi reprezentanţi ai copilului, care urmăresc impresionarea publicului prin intermediul unor emisiuni de presă, televiziune sau radio sau prin intermediul unor dezbateri televizate în scopul de a obţine avantaje materiale  sau de altă natură, profitând de starea copilului, cât şi societăţile ce asigură servicii audiovizuale (aici intră și presa online).

Afirmația d-stră conform căreia: Purtătorul de cuvânt al DGASPC Giurgiu, Denisa Cristescu, a dat asigurări că se face tot ce este posibil, în interesul superior al copilului și a avertizat că această expunere mediatică poate afecta psihicul copilului, încălcăm dreptul copilului, chiar dacă nu i se arată chipul, el este identificabil  este lipsită de orice fundament, de conținut logic  în contextul în care , menționați cu nonșalanță că împotriva publicației care a postat poza cu imaginea neblurată a copilului nu veți lua nicio măsură, întrucât nu vă substituiți părinților.

În acest caz garanțiile pe care le ofereați cu privire la interesul superior al minorului și la eventualele consecințe de ordin psihologic nu își găsesc corespondent în acțiunile DGASPC Giurgiu, care are obligația legală să intervină atunci când se constată astfel de  cazuri.

Concret , până la urmă ce ați întreprins , în interesul superior al minorului? Care a fost rolul DGASPC Giurgiu în acest caz? În ce constă modalitatea concretă prin care v-ați implicat și care sunt concluziile care au precedat acest eveniment regretabil?  

În concluzie, care a fost scopul emiterii frazei:  „(…) această expunere mediatică poate afecta psihicul copilului, încălcăm dreptul copilului, chiar dacă nu i se arată chipul, el este identificabil…” (?)

 

Noi credem că aveați obligația de a cerceta mai întâi acest caz și  de a  ne informa ulterior  care au fost măsurile dispuse. Această obligație  nu  trebuie interpretată ca un privilegiu pe care îl acordați, în mod discreționar,  presei, în funcție de criterii ce exced cadrului profesional și instituțional.

Despre modalitățile  jurnalistice pe care ni le recomandați să le  folosim , ele sunt atributul exclusiv al politicii redacționale și implicit ale editorului, cât timp aceste metode respectă normele statutare ale profesiei. Iată de ce  considerăm că acest demers al dvs. este abuziv .

Noi consideram că aveți capacitatea de analiză și de sinteză pentru a percepe în mod corect o informație și implicit a formula un răspuns în consecință, dar se pare că ne-am înșelat.

Despre probitatea profesională a purtătorului de cuvânt al DGASPC Giurgiu, ne păstrăm dreptul de a fi rezervați. Considerăm că  acțiunile și inacțiunile acesteia, de până acum. cât  și luările sale de poziție reprezintă cel mai bine cartea sa de vizită.Sper că de data aceasta veți înțelege mesajul nostru…

 

(Jurnal)

 

1 COMENTARIU

  1. Cristeasca era praf și când se dădea mare Redactor Șef pe la televiziunile ăstea locale. Nici pic de creativitate, nici urmă de jurnalism în emanațiile ei. Doar un scris fad și plictisit, după firea ei! Nici nu e de mirare că a eșuat la DGASPC, o instituție unde mare parte dintre concursurile de recrutare sunt aranjate și unde personalul are dese probleme cu justiția.
    Mai săpați că o să găsiți mai multe pe aici.

    PS – felicitari pentru articol. Curajos și pertinent!