Era 26 aprilie 1986. Reactorul 4 al centralei nucleare din Cernobîl explodează, cauzând ceea ce Organizația Națiunilor Unite avea să numească mai târziu „cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității.”
Dezastrul continuă și astăzi, viețile a milioane de oameni fiind afectate de radionuclizii cu durată mare de viață împrăștiați acum 30 de ani în atmosferă. În toți acești ani de la producerea dezastrului au fost înregistrate deja un miion de decese ce au avut drept cauză radiațiile .
Iată  câteva lucruri pe care poate nu le știați despre acest dezastru:Exact acum 30 de ani, reactoarele de la Cernobîl (Ucraina) au explodat. Aproape cinci milioane de oameni locuiesc încă în zonele contaminate.Local Family with Wagon of Potatoes in Ukraine © Denis Sinyakov / Greenpeace

  • Cantitatea de radiații eliberată este de cel puțin 100 de ori mai puternică decât cea eliberată de bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.

Remains of the kindergarten in the town of Pripyat © Greenpeace / Steve Morgan

  • Oamenii din Prîpeat, orașul cel mai apropiat, au fost evacuați la două zile după dezastru. Până atunci, mulți dintre ei fuseseră deja expuși unui nivel înalt de radiații. Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina, Belarus și Rusia au fost țările cele mai afectate, înregistrând 63% din cantitatea totală de radiații emisă la Cernobîl, dar și în Europa de Est și evident și în România, lucru pe care Ceaușescu l-a ținut  secret până la decesul său.  De când a fost abandonat de oameni în perioada radiațiilor maxime, Prîpeat a fost populat de animale precum lupi, cai sălbatici, castori sau mistreți.

Wild Horses in Pripyat © Vaclav Vasku / Greenpeace

  • Animalele care trăiesc în zona de excludere din jurul Cernobîlului manifestă o rată a mortalității mai mare, un număr crescut de mutații genetice și o rată de înmulțire scăzută. Ai putea crede că celelalte reactoare de la Cernobîl au fost oprite imediat, dar 3 dintre ele au fost repornite și folosite pentru o perioadă de încă 13 ani!

Reactor 1 and 2 at Chernobyl Nuclear Plant © Greenpeace / Stefan Füglister

  • În urma accidentului, materialul radioactiv a fost acoperit cu o carapace din ciment aflată azi în stare de degradare avansată. O nouă structură protectoare se construiește astăzi peste sarcofagul vechi, dar aceasta va rezista doar 100 de ani. În mod ciudat odată cu ocuparea zonei de către trupele rusești nivelul radiațiilor a crescut, ceea ce a creat o stare de neliniște atât pentru locuitorii Ucrainei cât și specialiștilor din țările limitrofe.
  • Pădurea din apropierea Cernobîlului  a fost numită „pădurea roșie” sau pădurea morții , deoarece radiațiile i-au dat o nuanță puternic roșcată, lăsând doar moarte în urma lor.

Measuring Radiation at the Red Forest in Pripyat © Vaclav Vasku / Greenpeace

  • Industria nucleară și guvernele susținătoare din Ucraina, Rusia și Belarus vor să cheltuiască miliarde pe alte proiecte nucleare, ignorându-și responsabilitatea față de supraviețuitorii de la Cernobîl. De asemenea, ei minimalizează impactul dezastrului și ascund realitățile zilnice de la Cernobîl.
  • De ceva timp   aici se organizează  excursii, în zona de alienație de la Cernobîl! Agențiile turistice organizează chiar și tururi ale Prîpeatului, orașul abandonat,  un oraș foarte contaminat ce va rămâne abandonat deoarece plutoniul are nevoie de mai mult de      24.000 de ani pentru a-și reduce doar jumătate din intensitate!!

Abandoned City of Pripyat in Ukraine © Denis Sinyakov / Greenpeace

  • Radiațiile au fost atât de puternice încât ochii unui pompier din localitate,  Vladimir Pravik,  în mod miraculos și-au schimbat culoarea din căprui în albastru!
  • În zonele contaminate, Cernobîlul afectează fiecare aspect din viața oamenilor, radiația aflându-se în mâncarea lor, în laptele și în apa pe care le consumă, în școli, parcuri și terenuri de joacă pentru copii ba chiar și în lemnul folosit pentru încălzirea caselor…
  • În masele de uraniu îngropate în reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl care a explodat în 1986 au reînceput reacţiile de fisiune nucleară.
  • Oamenii de știință ai guvernului ucrainean încearcă să înțeleagă dacă aceste reacții vor dispărea aşa cum au apărut, adică singure, sau dacă va fi necesară o intervenție pentru a evita un accident, chiar dacă, evident, nu se vorbeşte de consecințe comparabile cu cele din urmă cu 35 de ani, ci despre un eveniment mult mai mic. „E ca și cum ar fi jăratic într-un grătar”, spune Neil Hyatt, chimist expert în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, într-un interviu acordat revistei Science.
  • Sarcofagul” construit în jurul reactorului la un an după accident a permis infiltrația apa de ploaie, apă care încetinește neutronii și, prin urmare, crește probabilitatea unei coliziuni cu uraniul. Coincizând cu ploile abundente, contorul de neutroni a crescut, revenind apoi la nivelurile normale. Noua manta trebuia să protejeze și reactorul de apă și așa a şi făcut până când, în unele locuri, numărul neutronilor a început să crească din nou, aproape dublându-se în patru ani, la camera 305/2.Se estimează că odată cu uscarea , coliziunile dintre neutroni și atomii de uraniu vor fi mai ușoare, caz în care reacția de fisiune ar putea accelera exponențial, eliberând energie nucleară într-un mod necontrolat.
  •  Efectul ar fi însă unul limitat, subliniază oamenii de știință ucraineni, dar ar putea provoca totuşi prăbușirea unor secțiuni instabile ale clădirii, eliberând praf radioactiv în noua structură de protecție.                   (Foto: Sarcofagul Centralei de la Cernobîl)

Sursa: GREENPACE