Programul „Şcoala altfel”, desfăşurat în perioada 2-6 aprilie deşi îşi propusese „implicarea elevilor şi cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor, să stimuleze participarea acestora la acţiuni variate”, dorindu-se un experiment reuşit, el a eşuat lamentabil, transformându-se într-o vacanţă, preambul la  vacanţa de Paşte, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Elevii n-au făcut altceva decât să se bucure de aceste zile calde de primăvară în care n-au mai fost nevoiţi să stea în clase şi să înveţe, cu teama că vor fi ascultaţi, mărşăluind ore în şir pe străzile oraşului, activităţile educative extracurriculare reducându-se la contactul cu  câteva instituţii, pe care elevii le-au vizitat în sistemul „Ziua uşilor deschise”. Evident că succesul acestui program depindea de mijloacele tehnice pe care le aveau la dispoziţie unităţile şcolare din municipiu,  privilegiu de care nu au beneficiat decât câteva unităţi şcolare. Era nevoie oare de acest program pentru ca profesorii să-şi dea seama că oraşul Giurgiu este incapabil să ofere la acest moment o sală de cinematograf, un parc, o Casă a tineretului în care elevii şi-ar putea petrece timpul liber? Toată lumea vede cum în continuare elevii bat mingea printre blocuri, fiind nevoiţi să slalomeze printre maşinile parcate şi zecile de gropi lăsate de către operatorul de gaze, cârtiţa Wirom.

Programul „Şcoala altfel”, deşi probabil cei ce l-au implementat nu vor dori să recunoască, a fost, la prima sa ediţie, un experiment nereuşit. Şi acum, ca de fiecare dată s-a folosit un model de afară fără însă ca el să fie mai întâi raportat la realităţile sistemului nostru de învăţământ. Evident că s-au creat şi situaţii din cele mai hilare. Conform programului, „activităţile urmau a fi organizate în fiecare zi, acoperind cel puţin numărul de ore prevăzut în orarul şcolii, atât pentru elevi cât şi pentru profesori”. Închipuiţi-vă cum s-au desfăşurat aceste activităţi în cazul elevilor de la seral şi ce „vizite de studii” au putut  face ei, la ora la care îşi începeau cursurile (după ora 17.00)! În toate aceste cinci zile am văzut copii traversând neregulamentar şoseaua, copii ce se alergau, balansându-se pe podul Bizeţ, elevi ce rătăceau pe cheurile portului Giurgiu… Cine oare a răspuns de siguranţa acestor copii?

La sfârşitul anului  inspectoratul şcolar va bifa formal acest program, „evidenţiind nivelul interesului manifestat de elevi şi cadre didactice faţă de…” bla-bla, bla-bla, bla-bla! Nu ştim ce şi cât au priceput elevii  din acest experiment, cert fiind doar faptul  că  celor mai mulţi dintre profesori le-a fost greu să înţeleagă ce chestie extraordinară este acest nou program. Una peste alta, „Şcoala altfel” ne-a arătat încă odată, nouă, giurgiuvenilor, cât de adevărată este butada aia proletară de dinainte de ’90: „meserie te halesc,  dar n-am scule!”

Irina Cutin