Recent, am solicitat unui vechi liberal giurgiuvean, cu notorietate, profesorului Dumitru Manda, câteva păreri despre rezultatul alegerilor locale din Municipiul Giurgiu, rugându-l să ne facă nișe previziuni în privința viitorului acestui oraș…
Urmăresc acest tip de evenimente de mai multă vreme, nu numai pentru faptul că am fost liberal, dar pentru că încă mă consider cetățean cu drept de gândire și exprimare al municipiului și al țării. Am putea vorbi de o mică surpriză plăcută. Spun „mică” pentru că deși se blamează cel 34% votul politic, totuși votul ar fi trebuit să fie substanțial mai mare, dar trebuie să recunoaștem că începutul acesta timid este marcat de alegerile europarlamentare și pare-se să indice un semn de schimbare. Pentru că, dacă privim harta, vedem că galbenul nu este majoritar, ba chiar consiliile județene sunt în favoarea PSD. Cred totuși că este un semn de schimbare. De ce spun asta? Pentru că, în 1990, în ianuarie, în 12 ianuarie, în Giurgiu, șase tineri în raport cu vârsta mea, au socotit că este cazul să formăm prima organizație de liberali în Giurgiu.
Trebuie să mărturisesc că multă vreme insigna de liberal o aveam ascunsă sub reverul hainei, eram prudent, aveam grijă cu cine vorbesc sau cu cine întrețin schimbul de opinie politică. Atunci nu credeam că PNL va avea, vreodată, șansa să devină un partid de forță, care să își asume răspunderea conducerii țării. Am socotit atunci că ar fi drumul, săgeata către prosperitate, progres, democrație autentică. Dar meandrele politice din ultimii 30 de ani mi-au arătat că ce credeam atunci era doar o speranță, să nu zic o utopie.
Dacă privesc înapoi, la acel moment, este o mică victorie, dar pretențiile mele sunt încă foarte mari, așteptările sunt încă foarte mari. Cred însă că, dacă la vârf, o echipă de liberali autentici însoțită de un grup de consilieri politici de mare valoare, ar putea să determine o schimbare de adâncime într-un interval relativ scurt. Primul pas ar fi alegerile parlamentare, și câștigarea acestor alegeri cu o majoritate substanțială, ce ar duce la schimbări în legile fundamentale, administrație, și ar face posibil ca acei 83 de miliarde de euro ce revin țării noastre să se transforme în ceva de mare valoare pentru țara noastră.
La Giurgiu, surpriza este totală! Eu evaluasem înainte de alegeri că cel care are prima șansă este Barbu, fostul primar. Mă gândeam la poziția lui de lider local și la posibilitățile umane sau financiare angrenate într-o luptă politică locală. Surpriza că el a fost pe locul al treilea a fost mare pentru mine, asta arătând că orientarea către Pro România nu a fost cea mai fericită pentru domnul primar, și că încă forțele PSD sunt puternice. Nu credeam că Marian Măroiu o să iasă pe locul II; credeam că nu are nicio șansă. Surpriza a fost, din acest punct de vedere, pentru opinia mea anterioară alegerilor.
Surpriza plăcută, extraordinar de plăcută, a fost alegerea acestui tânăr giurgiuvean, care nu era prea cunoscut. Nu știu dacă este vorba despre succesul unei echipe sau al unui alt tip de succes, de o tendință mai generale de schimbare a unui segment de populație care a făcut ca, anterior, PSD să fie substanțial prezent în viața politică a orașului și a județului mult prea multă vreme. Speranțele de succes sunt de altă natură, dar succesul nu înseamnă numai omul, înseamnă echipa, înseamnă viziunea, înseamnă acea înțelegere, acel echilibru între municipiu și județ, care sper să se construiască și să dureze, și linia de la Centru ce poate să îl ajute sau să îl frâneze pe actualul primar.
Actuala echipă nu e surprinzător de puternică, chiar amestecată cu persoane care nu au avut vederi de dreapta, de tip liberal, dar care se află acum în actuala echipă. Acceptând ideea de schimbare, eliminând oportunismul, sunt surprins plăcut că o echipă de oameni tineri au făcut pasul către politica de tip liberal.
Atunci organizația s-a construit în opoziție, a mers într-un crescendo până când facturile politice și interesele de altă natură au făcut ca președintele liberalilor să fie un autentic om comunist, adică după 2000 cel care a intrat în PNL și a acaparat întreaga viață a partidului a fost Lucian Iliescu, cel care a dominat ani buni viața orașului și a partidului. Era o vreme când o parte din echipă era alcătuită din autentici liberali, care s-au mai menținut apoi doar puțin timp.
În ultima perioadă de timp, am asistat la mișcări surprinzătoare, cu un parlamentar pesedist care trece la liberali, fost liberal autentic trece la PSD, o parte din membrii PSD-ului trec la liberali, a fost așa, ca un joc de osmoză (în chimie, molecule de un anumit tip trec într-un sens, și altele în sens invers). a fost un joc de oportunism cras, dar și a lipsit, undeva, la nivel ideologic, de viziune din partea PNL, acea atracție către acest tip de valori. Am privit nu doar cu neîncredere, ci chiar cu îngrijorare acest tip de joc osmotic între PSD și PNL, care nu e favorabil unui oraș ce vrea să-și construiască din temelii edificii. Poate fi justificat, dar în niciun caz nu dă certitudini pentru un viitor temeinic al municipiului.
Nu sunt încântat de acest lucru, aș vrea să cred că echipele, așa cum sunt acum,vor rămâne stabile o vreme, și că liderii echipelor vor fi marcați de credința că municipiul trebuie să-și refacă și să își construiască un alt tip de viitor.
Există o discuție la nivel mondial despre dispariția ideologiilor, liderii nu-și mai pot împărți sferele. E o globalizare în care sunt culoare de gândire, care asociază oamenii. Trebuie să recunoaștem că „Revoluția infromatică, a internetului, în comunicare”, complică mult lucrurile. Inteligența artificială, robotica și alte lucruri provoacă mari schimbări în gândirea oamenilor și cred că tipul de gândire de până în 1989 când s-a produs marea ruptură nu mai are consistență.
Ce așteaptă giurgiuveanul?
Termenul de giurgiuvean este generic. Există giurgiuveni de tip pensionari și consultațial cu ideea de PSD, să fie cineva care să le dea, fără absolut niciun fel de efort, pentru că a fost promovată timp de 30 de ani: „Să le dea mâncare și liniște”!
Există și un alt segment al giurgiuvenilor, destul de consistent, pe 30 – 60 de ani, care vrea și altceva: să își construiască singuri viața și cred că acest segment a început să simtă că s-a întâmplat ceva. Așteaptă ca Giurgiu să nu mai fie o anexă a Bucureștiului, să intre pe linia vechii istorii, cu un orășel mic, de negustori, cu început de industrializare, ce putea să crească (Șantierul, Fabrica de zahăr…), să devină un oraș comercial și turistic, cu deschidere la Dunăre, cu vase de croazieră care să facă legătura cu Occidentul, și o mulțime de giurgiuveni se pot implica în reconfigurarea municipiului. Acum depinde de echipă, de viziunea primarului, cred că unii sunt optimiști.
Și eu, deși sunt la altă categorie de vârstă, sunt OPTIMIST!”
(Jurnal)