Președintele ASOCIAȚIEI ATITUDINEA CIVICĂ IANCU MARIANA, prof. univ. dr. Iancu Mariana, dezbate problema salarizării insuficiente a cadrelor didactice…!

Recent vă ofeream un interviu cu prof. univ. dr. Iancu Mariana, președintele Asociației care îi poartă numele: „Asociația Atitudinea Civică Iancu Mariana”.

O Asociație ce a are printre elementele de scop și respectarea Legilor și obținerea unor drepturi sociale pentru cetățenii comunității giurgiuvene.

În perioada grevei și a protestelor profesorilor din aprilie-mai 2023, ASOCIAȚIA ATITUDINEA CIVICĂ IANCU MARIANA s-a solidarizat cu breasla profesorală și a înregistrat o serie de memorii cu privire la problemele de salarizare a profesorilor, la: Președinția României (nr. 3649/31.05.2023), la Guvernul României (nr. 19968/30.05.2023), la Camera Deputaților (nr. 858/30.05.2023), la Senatul României (nr. 999/A/30.05.2023) și la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (nr. 12576/30.05.2023).

             Guvernanții au promis atunci, profesorilor, pentru ca greva să înceteze, că vor finaliza o Nouă Lege a Salarizării până la data de 15 iulie 2023, pe baze și principii noi, de corectitudine, pe bază de pregătire profesională, studii, competențe, performanțe, importanță și menire, ceea ce nu s-a întâmplat, dovedindu-se o promisiune mincinoasă – ne preciza prof. univ. dr. Iancu Mariana.

De asemenea, s-a mai promis atunci creșterea salariilor profesorilor cu 25 %, începând cu 1 ianuarie 2024, ceea ce, de asemenea, s-a dovedit o altă promisiune mincinoasă!

De aceea, suntem nevoiți să aducem în atenția opiniei publice problemele  de inechitate și nedreptate socială, care ne-au fost semnalate, în corelaţie cu salariile mizerabile ale profesorilor, în speranța că forurile centrale, guvernamentale, vor purcede la rezolvarea problemelor salariale ale profesorilor.

O problemă în acest sens este și discriminarea salarială a profesorilor, aceștia având salarii mult mai mici chiar şi decât cele ale asistenţilor medicali sau ale grefierilor din justiție, doar cu studii de liceu, unii chiar fără bacalaureat.

Guvernanții invocă lipsa banilor pentru majorarea salariilor profesorilor, dar bani s-au găsit pentru creșterea, în 2023, dar și în 2024 a salariilor din magistratură, cu 25%, salarii ce în România sunt la acest moment, cele mai mari. Totodată, s-au găsit bani pentru acordarea pensiilor speciale, care persistă în continuare, deși în ultima campanile electorală, guvernanții au promis eradicarea acestora…

Au avut bani și pentru creșterea salariilor bugetarilor angajați în ministere și în alte instituții, unde angajările s-au făcut pe criterii politice, respectiv guvernanții au găsit bani pentru clientele lor politice.

Deși este o problemă națională, problema salarizării cadrelor didactice ne-a fost semnalată şi de către profesorii giurgiuveni, unii dintre ei deținători de licenţă, masterat şi doctorat.

Realitatea este că salariile profesorilor sunt mult  rămase în urmă față de cele ale altor categorii socio-profesionale, neadaptate puterii de cumpărare, inflației galopante, mult mai mici față de dublarea sau chiar triplarea prețurilor  utilităților, și  la alimentele de bază,  la alte bunuri necesare traiului de zi cu zi.  În același timp trebuie subliniat faptul că salariile profesorilor nu sunt corelate deloc, cu importanța prestației muncii lor, căci educația ar trebui să fie, ca și sănătatea, o prioritate națională.

Există încă – așa cum precizam anterior – discrepanţe majore în privința salarizării între diferitele categorii socio-profesionale, în condiţii similare de studii, importanța muncii desfășurate și responsabilitate…

Așa se face că profesorii noștri ca și celelalte cadre didactice, au ajuns să fie desconsiderate, având cele mai mici salarii din UNIUNEA EUROPEANĂ.

De aceea trebuie schimbată de urgență actuala Lege a salarizării, astfel încât profesorii să nu mai fie plasați în urma tuturor categoriilor socio-profesionale, ci în vârful ierarhiei salarizării, fiindcă educația este o prioritate națională pentru orice stat condus corect, decent, demn, de către profesioniști. În privința lor, a modului cum sunt retribuite cadrele didactice, politicienii ar trebui să țină cont că în acest domeniu de activitate, al educației, înainte de toate, trebuie să existe morală! Spre exemplu, profesorii nu pleacă acasă, după o zi de serviciu, cu bani suplimentari în buzunarele lor sau cu bunuri primite de la diverse persoane, după cum se întâmplă incorect cu angajați din alte domenii de activitate din România.

Salariile profesorilor din România  ocupă astăzi un loc fruntaș în clasamentul ruşinii, la nivelul Uniunii Europene. Numai ca populaţie şi ca suprafaţă, România este a şaptea ţară a Uniunii Europene, fiindcă în privința salariilor profesorilor, ea  este codaşă!

În acest context, profesorii au solicitat altă grilă a salarizării, în care să nu mai fie notați cu 1 și 2 din 10 (aceasta fiind nota financiară maximă, a magistraților, a ”specialilor”, a privilegiaților), în care să nu mai fie plasați la coada clasamentului profesional financiar din Legea Salarizării.

Cadrele didactice ar trebui să aibă măcar notă de trecere la salarizare, să se pornească în noua Lege a Salarizării de la nota financiară 5, pentru învățătorii debutanți și să crească progresiv, în funcție de studii și grade didactice, fiind necesară o gradare salarială pe studii, nu numai de licență, ca salariu de bază, ci și pentru programe de studiu superioare, respectiv, să fie stipulate în viitoarea Lege a salarizării un salariu de bază pentru cei cu master, un salariu de bază pentru cei cu studii doctorale, fiindcă aceasta înseamnă treapta cea mai de sus a profesionalizării, cu aport la știință, indemnizația doctorală fiind infimă, reprezentând în plată chiar mai puțin față de plata gradului didactic I.

Totodată această indemnizație nu reflectă munca asiduă de cercetare, aportul la dezvoltarea științei, educației, ba chiar impactul internațional, prin intermediul publicării obligatorii a unor materiale în reviste de specialitate pentru a deveni doctor.

Cu privire la importanţa muncii, vă subliniem faptul că toate categoriile socio-profesionale se instruiesc şi se profesionalizează învăţând în şcoală şi mai apoi, unele, în facultăţi.

Fără şcoală, fără un strop de educație, astăzi nici măcar omul de serviciu sau măturătorul de  la  salubritate nu și-ar putea desfășura activitatea.

Cum ar fi dacă în învățământ nu s-ar mai elibera diplome de studii? Asta pentru ca să înțeleagă și politicienii, importanța muncii profesorilor. Fără instruire, fără educație, fără diplome de studii, eliberate, nimeni nu ar putea profesa.

Politicienii ar trebui să înțeleagă și să recunoască faptul că fără școală, fără profesori și o minimă instruire, nici ei nu ar fi putut ajunge în funcțiile deținute în prezent.  De aceea, trebuie să respecte drepturile salariale ale cadrelor didactice!

Politicienii ar trebui să fie recunoscători totodată profesorilor și celorlalte cadre didactice, care i-au educat și i-au învățat carte și să nu-I mai batjocorească și să nu-I mai umilească, amăgindu-i cu creșteri salariale infime, comparativ cu cele din justiție și din domeniul medical!

Şi dacă, prin absurd, profesorii nu ar mai preda la ore, tot ar face ceva  dând rost și importanţă muncii lor, ei ar avea grijă de copiii semenilor. Sunt adesea părinţi care nu au cui să-şi lase în grijă  copiii, acasă, după programul şcolar şi angajează bone. Sunt părinţi care nu fac faţă, acasă, doar unui singur copil, în timp ce profesorii au în grijă colective mari, munca lor nefiind deloc una uşoară. În consecință, importanţa muncii profesorilor este una supremă, deasupra importanţei altor categorii socio-profesionale.

Se invocă deseori de către guvernanții români că salariile profesorilor și ale celorlalte cadre didactice sunt mici pentru că guvernanții nu pot aloca mai mult domeniului educațional, deoarece profesorii sunt mulți. Dincolo de faptul că un stat normal, echitabil, nu reglementează nivelul salarial într-un domeniu, după numărul de angajați, este total neadevărat că profesorii din România sunt mulți.

Dimpotrivă, din cauza colectivelor supradimensionate, de elevi – peste 30 într-o  clasă, în timp ce în țările europene civilizate, colectivele de elevi sunt de 12-15 elevi – dar și din cauza normei didactice de predare-învăţare-evaluare din România, care este mult mai mare față de cea din țările europene civilizate, respectiv, de 18 – 24 ore/săptămână față de 12-14 ore/săptămână în învățământul preuniversitar (de exemplu, în Finlanda, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional din lume, un profesor de liceu predă 3 ore/zi sau chiar mai puțin), se poate spune că profesorii de fapt sunt mai puțini în România, cam la jumătate din câți profesori ar trebui să fie.

Deci, guvernanții au făcut mari economii cu profesorii…Iată de ce se impune creșterea salariilor acestora, astfel încât să nu mai fie notați financiar cu note de 2 și 3 din nota maximă, 10, cât au magistrații în grila de salarizare, și să nu mai fie plătiți sub nivelul unui angajat cu studii medii din magistratură sau din sănătate.

Cu privire la studiile categoriilor socio-profesionale și salarizarea lor, apar situaţii aberante. Așa se face că  profesori de liceu cu 25 de ani de studii-licenţă, masterat, doctorat, grade didactice (avem astfel de membri în Asociaţia noastră) şi chiar profesori de universitate să primească un salariu de 6-7 ori mai mic decât al unui lucrător din justiţie sau de 4-5 ori mai mic față de cel al unui medic, în condiţiile în care studiile acestora sunt inferioare în general, celor ale profesorilor.

Un medic pediatru are 16 ani de studii, un stomatolog 17 ani de studii, un medic generalist 18 ani de studii, iar un jurist are 16 ani de studii.

Cu privire la riscuri, nu credeți că există riscuri mult mai mari în cazul unui profesor de liceu cu până la 25 ani de studii,   ce își distruge neuronii, având câte 30 de elevi în clasă, decât în cazul unui medic pediatru cu 16 ani de şcoală? Ca să nu mai adăugăm responsabilitatea cu mult mai mare a  profesorilor, care răspund nu numai de educaţia elevilor, de formarea lor profesională, dar şi de securitatea, de siguranţa, de integritatea, sănătatea elevilor la oră şi în şcoală.

Cu privire la programul de lucru, ce după unii ar constitui un criteriu de salarizare, vă informăm şi vă asigurăm că munca profesorului nu este numai cea de la catedră, ci ea continuă și în afara cursurilor din școală, în  cadrul diverselor proiecte și cercetări științifice.

În funcţie de nivelul de școlaritate, cadrele didactice fie că iau caietele elevilor acasă și le controlează temele, fie că iau acasă și controlează lucrările de control, extemporalele, testele, fie că întocmesc la domiciliu diverse proiecte de lecții, de unități de învățare sau planificări calendaristice, fie că scriu la domiciliu cărţi și articole științifice, precum cadrele didactice universitare etc.

Deci, munca profesională a cadrelor didactice, cu sarcini de serviciu, nu se rezumă doar la cea desfășurată în școală sau universitate, ci ea continuă și acasă, în mod obligatoriu. Ne întrebăm, judecătorii își iau dosarele cu ei acasă? Medicii își iau pacienții acasă să-i examineze sau merg la domiciliul lor în cadrul aceluiași salariu? Cu privire la programul de lucru, se mai pune problema și altfel. Spre exemplu, o oră de curs/lecție nu poate fi comparată și echivalată cu o oră de lucru la un birou de jurist sau în oricare alt loc de muncă. Ea înseamnă mult mai mult ca efort intelectual, de gândire, de atenție, de vorbire etc., înseamnă cel puțin dublul orelor din alte locuri de muncă.

Profesorii i-au făcut pe unii magistrați, tot ei i-au făcut pe alții medici etc., și nu invers, ca să vă aducem în atenție și într-un alt mod, importanța muncii cadrelor didactice.

Vorbind la adunările, întrunirile cu membrii Asociației despre aceste discrepanțe salariale majore între unele categorii socio-profesionale oarecum similare ca studii, importanță, responsabilitate, riscuri, ne-am întrebat oare cât poate să acorde statul român unui angajat cu studii superiore.

Şi pornind de la acest reper al studiilor, diferențele salariale ar trebui să fie de câteva sute de euro, nicidecum de de 7 ori mărite salariile unor categorii socio profesionale față de ale altora. În acest context general, ASOCIAȚIA ATITUDINEA CIVICĂ IANCU MARIANA solicită responsabililor țării (dacă mai există așa ceva), finalizarea grabnică a Noii Legi a Salarizării, o nouă lege echitabilă și dreaptă social, pe baze reale, după criterii obiective (criteriul studiilor, al importanţei muncii, al răspunderii şi riscurilor), astfel încât EDUCAŢIA să fie o prioritate naţională, profesorii şi alte cadre didactice să fie apreciate la adevărata lor valoare, fiind în primul rând la salarizare și nu la coada grilei salarizării;

Creșterea salariilor profesorilor în 2024 cu cel puțin 25 %, renunțându-se la tot felul de tertipuri de amânare a creșterilor salariale ale profesorilor și ale altor cadre didactice; guvernanții să caute fondurile financiare necesare, regândind cheltuielile și distribuția fondurilor bugetare și să crească de îndată salariile acestora cu cel puțin 25 %, după cum au revendicat profesorii prin greva și marșurile lor de protest și după cum li s-a promis că vor primi în acest an, 2024;

Adoptarea unei noi legi privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât profesorii să aibă note de trecere în grila de salarizare, respectiv cel puțin punctajul 5 din 10, un salariu de bază gradat în funcție de studii, respectiv un salariu de bază pentru cei cu studii de licență, un salariu de bază pentru cei cu studii masterale și un alt salariu de bază, superior, pentru cei cu studii doctorale. 

Asta pentru că doar indemnizația doctorală infimă, mai mică și față de plata gradului didactic I, condiționată de acte de birocrație și alte cerințe aberante, este nesatisfăcătoare, dar mai ales ea nu reflectă aportul celor cu studii doctorale la cercetarea științifică și didactică, la dezvoltarea științei prin teza de doctorat, la impactul internațional prin publicațiile științifice la care sunt obligați. 

 În așa fel încât această lege a salarizării bugetarilor să devină una echitabilă şi dreaptă, încât să nu mai existe  situaţii aberante în care o grefieră sau o asistentă medicală cu liceu și eventual 1 an de postliceală și fără bacalaureat, să aibă un salariu cu mult mai mare față de salariul unui profesor cu licență, masterat și doctorat, dar și cu gradele didactice certificate prin examene.

În același timp – după cum ne declara, președinta ASOCIAȚIEI ATITUDINEA CIVICĂ IANCU MARIANA solicită primarului Municipiului Giurgiu, aflat  în exercițiu, să semnaleze problemele de salarizare ale cadrelor didactice, dezbătute în rândurile de mai sus, forurilor superioare din conducerea ţării, respectiv Guvernului României.

(Jurnal)