Copy of SANY0053Recent într-un interviu difuzat de Giurgiu Tv profesorul Virgil Peţanca, directorul Centrului cultural local „Ion Vinea”, afirma că oraşului nostru i s-a ivit o oportunitate de nerefuzat, aceea de a candida pentru „Giurgiu – Capitală culturală europeană”. Pentru a afla mai multe amănunte legate de acest subiect l-am abordat marţi, 19 martie, pe furnizorul acestei informaţii, care a răspuns cu amabilitate întrebărilor noastre.

– Pentru început v-am ruga domnule Virgil Peţanca să oferiţi mai multe amănunte cititorilor noştri legate de o astfel de şansă. Poate deveni ea realitate, sau a fost vorba despre un simplu zvon?

– Nu este zvon, este ceva concret. În aceste zile se conturează o posibilă şansă nesperată până acum, aceea ca oraşul Giurgiu alături de oraşul Ruse să devină în maximum 3-4 ani „Capitală culturală europeană”.

– Ce ar însemna acest lucru pentru Giurgiu?

– În primul rând ar fi o oportunitate pe care nu o întâlneşti nici în câteva vieţi! Îndrăznesc să spun că este o oportunitate care din punctul de vedere al investirii în actul cultural ar da Giurgiului mult de muncă. Spun acest lucru deoarece trebuie să nu uităm că ne aflăm pe ultimul loc în ţară, la acest capitol. Efectul slabei investiţii în actul cultural se cunoaşte foarte bine.

 

– Puteţi să ne oferiţi câteva exemple concrete care să întărească această afirmaţie?

– Sigur că da. De câţiva ani buni, de când avem o sală superbă de concerte la Ateneul „Nicolae Bălănescu” nu avem puterea financiară de a cumpăra un pian de concert, pian care este cartea de vizită a unei astfel de săli. Tot de câţiva ani buni nu mai reuşim să reluăm Stagiunea de concerte simfonice, de altă dată, din cauza lipsei de surse financiare, adică de vină este tot bugetul! Şi tot de câţiva ani buni am renunţat să mai organizăm Festivalele naţionale de promovare a tinerelor talente, şi aici o să fac o singură nominalizare „Stelele Dunării”-festival de muzică muzică uşoară.

– Cum de aţi aflat de această nesperată şansă, cum o definiţi dumneavoastră?

– Simplu. Iată că vine o zi când Dumnezeu arată că ne iubeşte, şi că ne oferă a astfel de şansă, pe care orice oraş din Europa şi-ar dori să o aibă. Oportunitatea care ni se oferă la această dată a avut-o şi Sibiul, în urmă cu câţiva ani, când a devenit Capitală culturală europeană-pentru cine cunoaşte bine acest fenomen-lucrurile au stat cam la fel – adică au primit o mână întinsă de un oraş german, nu intrăm în amănunte.

– Şi nouă cine ne întinde o astfel de mână de ajutor domnule Virgil Peţanca?

– În cazul nostru mâna întinsă vine de la Ruse, oraş care din multe puncte de vedere îndeplineşte condiţiile cerute de o astfel de manifestare culturală. Mă refer la faptul că Ruse, destul de încercat şi el de criza financiară, are totuşi structuri artistice de invidiat: Operă, Filarmonică, un superb teatru profesionist, Ansambluri folclorice şi de dansuri moderne, ca să nu mai vorbim despre arta plastică! Dar poate că cel mai important lucru la oraşul Ruse este acela că are un mare consumator de artă, adică un public numeros la orice manifestare, public organizat şi dornic să participe la mari evenimente culturale. Acesta ar fi punctele forte ale bulgarilor, care le dau dreptul să aspire la acest onorant statut pe care orice oraş din Europa şi-l doreşte.

– Cum se poate materializa acest act cultural?

– În contextul bunelor relaţii dintre Giurgiu şi Ruse, respectiv între cele două primării şi cei doi primari, acest demers poate fi gândit şi făcut în comun. Domnul primar Nicolae Barbu a fost deja contactat pentru această problemă de primarul de la Ruse şi pe 25 martie se va deplasa acolo, la invitaţia oficială a omologului său, pentru a purta discuţii concrete. Discuţiile de la Ruse înseamnă paşi concreţi în demersurile necesare organizării acestui eveniment. După ce primarul Nicolae Barbu şi primarul de la Ruse vor stabili, probabil, anumite date şi angajamente concrete va trebui să gândim pe termen scurt, mediu şi lung, strategii palpabile de realizare a unor evenimente cultural-artistice constante, coerente şi de substanţă. Aceste evenimente trebuie să atragă publicul, şi făcând o paranteză spun că ar trebui neapărat ca giurgiuvenii să se mai îndrepte şi către o sală de concerte, o sală de teatru, o sală de lectură, în câteva cuvinte să devină consumatori mai avizi de artă-capitol la care stăm foarte rău!

– De ce domnule Virgil Peţanca?

– Vă ofer circumstanţele acestuie efect. Cazul este similar cu ce s-a întâmplat la folclorul muzical-coregrafic, unde ignoranţa mai multor ani pe acest segment de activitate a făcut ca şi comunitatea noastră să migreze, din păcate, către alte opţiuni: televizorul, spectacolul de manele, calculatorul etc, în locul unor stagiuni care de mult nu mai sunt coerente şi nu mai au puterea de a-şi forma propriul public şi al face dependent de acest fenomen.

– Şi ce alte avantaje am mai avea dacă am deveni Capitală culturală europeană?

– În primul rând vreau să vă spun că acest lucru îmi aminteşte de un moment similar, neanticipat de mine şi la care nici nu am visat. Este momentul când Giurgiu a fost invitat să participe cu Orchestra „Valahia” la marele Festival internaţional „George Enescu”, aşa nu îmi vine acum să cred-deşi este real- faptul că începem o luptă concretă pentru obţinerea acestui statut alături de oraşul Ruse, sau poate chiar un titlu cu o arie şi mai mare de acoperire „Giurgiu-Ruse Euroregiune culturală europeană”, de ce nu!?

– Beneficiile pentru Giurgiu…

– Beneficiile ar fi extraordinare şi s-ar regăsi în două paliere principale: palierul imaginii şi palierul financiar. Exemplul Sibiului este elocvent. Primarul Sibiului declara recent că oraşul său a cunoscut o dezvoltare extraordinară ca urmare a acestui statut şi a atras multe fonduri europene, a atras mulţi turişti şi investitori străini, deci mai mulţi bani!

– Asta ar fi partea frumoasă dar…

– Ştiu, până atunci avem mult de luptat, mult de muncit şi mult de investit. Dacă efortul financiar nu va fi îndreptat spre dezvoltarea unor proiecte culturale, de acum încolo, şi dacă nu vom lăsa orgoliile politice de o parte, în opinia mea această ţintă va fi greu de atins. Şi trebuie să subliniem faptul că dacă vom rata această şansă în veci vecilor nu ne vom mai întâlni cu ea! Practic, Giurgiu alături de Ruse ar putea în câţiva ani să devină un nume foarte cunoscut în întreaga Europă şi în special în rândul elitei sale. Dar Giurgiu nu este Sibiul-sunt conştient de acest lucru, şi nefiind cred că înţelegeţi ce spun, eforturile autorităţilor locale şi judeţene ca şi al celor care slujesc domeniul cultural ar trebui să fie înzecit. Noi trebuie să suplinim ce nu avem: relieful şi infrastructura Sibiului. Noi trebuie să îmbunătăţim infrastructura, curăţenia, asfaltarea străzilor, igiena oraşului, să scăpăm de câinii comunitari, toate trebuie să arate de nivel european, pentru că numai aşa putem veni în faţa turiştilor străini cu activităţi atractive.

– Puteţi fi puţin mai concret?

– Sigur că da. Beneficiind de sprijin financiar ar trebui ca în Giurgiu să fie refăcute din temelii Parcurile Alei şi Mihai Viteazul, ar trebui reconstruită Cetatea lui Mircea cel Bătrân şi reamenajate Bazele sportive Cetatea şi Voinţa. Şi acestea ar fi doar câteva obiective ce ar putea atrage turiştii. Sunt doar câteva exemple cultural-artistice şi sportive care pot aduce imagine şi bani pentru Giurgiu.

– Chiar credeţi că aceste vorbe pot deveni realitate domnule Virgil Peţanca?

– Tot ce am spus anterior poate deveni realitate după ce se vor demara discuţiile dintre primarii oraşelor Giurgiu şi Ruse, atunci vor demara şi faptele. Când se va demara concret lupta pentru a atinge obiectivul „Giurgiu şi Ruse – Capitală culturală europeană” atunci responsabilitatea nu va mai fi doar a autorităţilor locale şi judeţene şi a oamenilor de cultură – va fi de fapt responsabilitatea întregii comunităţi giurgiuvene.

– Vă mulţumesc domnule director Virgil Peţanca pentru precizările făcute şi vă promit că vom mai relua discuţiile pe această temă ori de câte ori veţi avea noutăţi.

Heliade CĂLIN