Pentru a doua oară în acest an, tragedia a lovit Colegiul Naţional „Ion Majorescu” din oraşul nostru. După ce, în urmă cu circa jumătate de an, în luna noiembrie, Bogdan Alexandru Chiran, un alt elev al Colegiului, îşi găsea sfârşitul în condiţii stranii – a fost vorba tot de o sinucidere, se pare – o altă elevă, a aceluiaşi Colegiu, a ales moartea, pentru a-şi rezolva problemele.  Delia Georgiana Ivănuş, elevă în clasa a XI-a, şi în vârstă de doar 17 ani, a ales să se arunce de pe acoperişul blocului 311 Vamă.  Nu a lăsat în urmă niciun bilet, nimic care să explice alegerea făcută. Zvonurile care au apărut imediat prin oraş spun că suferea după moartea mamei ei, într-un accident, în Germania, în urmă cu mai bine de doi ani. De atunci, şi ea, şi sora ei erau în grija tatălui, care locuieşte în satul Chiriacu, comuna Izvoarele.

Tot conform zvonurilor apărute în urbe, se pare că şi unchiul ei, fost director al unei bănci din Capitală, ar fi ales să îşi pună capăt zilelor, în aceeaşi manieră. Cele două drame, trăite în atât de scurt timp, au marcat-o pe tânăra Delia.  Despre ea, colegii de clasă, profesorii, conducerea Colegiului, cu toţii au numai cuvinte de laudă. „Era un copil bun, la fel ca toţi cei de vârsta ei. Nu îmi explic ce s-ar fi putut întâmpla. Nimeni nu a auzit-o spunând că ar vrea să se sinucidă, la şcoală nu a avut probleme, din contră, învăţa chiar bine”, ne declara, la scurt timp de la aflarea veştii, directorul adjunct al Colegiului Naţional „Ion Majorescu”, Petre Mihai Cornea.  La rândul ei, diriginta clasei, profesoara de limba latină Cristina Zisu, ne declara, după revenirea de la înmormântare: „E o tragedie! Nu îmi explic ce s-ar fi putut întâmpla, nu pot înţelege gestul pe care l-a făcut. Nu am mai vorbit cu ea dinaintea vacanţei de Paşte, şi atunci nu trăda în niciun fel că ar avea şi alte probleme. Din discuţiile pe care le-am avut cu toţi colegii ei, am aflat că, în ziua în care şi-a pus capăt zilelor, era foarte veselă, a râs tot timpul; era aşa cum era ea de obicei.  Din nefericire, Georgiana a lăsat în urma ei multă tristeţe, un loc liber în banca în care stătea la şcoală, şi un tată distrus, care, după pierderea soţiei, acum şi-a pierdut şi fiica…”, ne-a mai declarat, printre lacrimi, diriginta Georgianei Ivănuş.   La data la care a ales să moară, Georgiana locuia, împreună cu sora ei, într-un apartament din Giurgiu. Principalii vinovaţi de asemenea gesturi în rândul  adolescenţilor sunt mass media, societatea şi lipsa unei scări de valori  Pentru a afla ce se întâmplă în mintea unui tânăr care alege să îşi încheie socotelile cu viaţa, ne-am adresat psiho-pedagogului Valerica Miftode, care ne-a declarat: „Eu nu am cunoscut-o pe eleva care s-a sinucis, pentru că nu a apelat la serviciile cabinetului de psiho-pedagogie din incinta Colegiului Naţional „Ion Majorescu”. Dar, dacă ar fi să îi creionăm un „portret psihologic”, acesta ar arăta cam aşa: copiii, la care se constată o carenţă afectivă, prin privarea dragostei unuia sau a ambilor părinţi, în mod special în perioada de adolescenţă, când trec printr-o serie de schimbări, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. La această vârstă, a adolescenţei, au nevoie de exemple, se confruntă cu probleme, cărora nu le găsesc soluţii, şi, în cazul în care nu au nici cu cine să discute despre aceste probleme, ajung să facă gesturi necugetate. Nu toţi trec la fel peste această perioadă, de aceea nici nu putem discuta despre o predispoziţie a tinerilor adolescenţi către suicid. Cel mai probabil, tânăra despre care discutăm s-a aflat într-o situaţie critică, nu a avut cui să ceară sprijin, nici nu a căutat o asemenea persoană, astfel că s-a blocat. În general, cei care aleg calea suicidului nu gândesc că acesta este un gest final, fără întoarcere. Nu se gândesc la faptul că lasă durere în urma lor, nu le mai pasă de nimic. Regret gestul făcut de această tânără, pentru că se afla la vârsta la care viaţa chiar merită trăită. Din nefericire, principalii vinovaţi de asemenea gesturi inconştiente sunt, în principal, televiziunile naţionale care mediatizează excesiv cazurile de sinucidere, promovează non-valorile şi competiţia acerbă.

Copilul, sau adolescentul, ajunge să spună că nu poate face faţă în societatea în care trăieşte, şi care nu-i oferă niciun viitor sigur, astfel că, în combinaţie cu carenţele afective despre care am vorbit la început, se poate ajunge la gesturile extreme!”, ne-a mai declarat Valerica Miftode.  Din păcate, mai preciza aceasta, elevii şi, în general, românii se feresc de a trece pragul unui cabinet psihologic, de teama de a nu fi catalogaţi drept „nebuni”. Cu toate acestea, 192 de elevi au primit, pe parcursul anului 2009, consiliere din partea psihologilor din cadrul cabinetului de consiliere psiho-pedagogică. Dar problema principală, pe lângă teama de a nu fi catalogaţi „nebuni” de colegii de clasă sau de prieteni, mai intervine şi proasta înţelegere a termenului de „consiliere psihologică” de către părinţi, de multe ori mai recalcitranţi decât adolescenţii la o asemenea idee. „Fac un apel, pentru a nu se mai repeta asemenea tragedii, pe viitor, ca toţi cei care sunt în căutarea unor răspunsuri, pe care nu le primesc, însă, de la părinţi sau de la cei apropiaţi, să se îndrepte către un consilier psiholog, pentru că nu este nicio ruşine”, a mai afirmat Valerica Miftode.

Oana CĂLIN