Nevoile și foamea îi scot în stradă pe unii cetățeni, ce apelează, disperați, la tot felul de gesturi, care unora le par „rizibile” și ridicole, din dorința de a supraviețui acestor vremuri… Este cazul omului din imaginile noastre.
Bătrânul din cadrele surprinse de noi, care de câteva zile și-a găsit ca loc unde să-și vîndă ”creațiile” sale artistice, gardul Colegiului Maiorescu, ne spunea că vine dintr-o localitate din județul Giurgiu, deloc apropiată de Municipiu…
Nu are servici și mai lucrează pe ici, pe colo, cu ziua, dar s-a cam lăsat frigul și oamenii și-au cam terminat lucrările în gospodărie, așa că cerșitul este singura cale ce i-a mai rămas.
Onest însă, în sinea sa, omul nu vrea să stea cu mâna întinsă, dorind să ofere totuși ceva trecătorilor în schimbul celor câțiva bănuți aruncați extrem de rar, în cutia mult prea mare din fața sa, semn al milosteniei manifestată tot mai greu de giurgiuveni…
Omul pare rupt din fabula lui La Fontaine, deși în cazul său, lucrurile stau cu totul altfel, el întruchipând în același timp ambele personaje: atât furnica muncitoare, ce a trudit toată vara, cât și greierele care își cântă amărăciunea timpurilor amare pe care le trăiește!
În fabula realității pe care o trăim în aceste zile cu toții, bătrânul cu chitara este dovada incapacității actualei guvernări de a gestiona o perioadă de criză, ce pare fără precedent…
(Jurnal)
