scan0025Născută în anul 1973, pe meleaguri giurgiuvene, la început de vară când florilor le păleşte  aroma, în satul Vlaşin, la îngemănarea resemnată a apelor cu pădurea, purtătoarea doinei vlăscene  în lume,

Mariana Cimpoiaşu  a cunoscut viaţa prin contact direct cu sufletul naturii. Şi-a premeditat şi perpetuat talentul de cântăreaţă populară prin resortul sufletesc al unor părinţi îndrăgostiţi de frumos şi natură; şi-a legat copilăria de locul natal, câştigând în cei 8 ani de şcoală primară, petrecuţi la Vlaşin, o experienţă de viaţă bogată, având la bază dragostea pentru natură şi respectul pentru cei din jur.

Încă din şcoala primară a luat contact cu scena muzicală, ajutată de directorul şcolii, Dinu Nicolae, participând pe rând la fazele comunale, judeţeană şi naţională ale Festivalului Naţional “Cântarea României”.  Copila de 12 ani din Vlaşin a încântat juriul Festivalului cucerind la debut locul doi, cu o ba-ladă inspirată din satul natal, pentru ca apoi să obţină alţi doi ani la rând acelaşi loc secund la  Festivalul „Cântarea României”.

Trecerea de la şcoala generală la Liceul din Nucet (Târgovişte) a însemnat o perpetuare sublimă a baladei vlăscene pe scena Festivalului Naţional „Cântarea României”, cucerind alte premii, care i-au confirmat talentul şi sârguinţa cu care şi-a prezentat muzica prin ţară.

A avut norocul de a întâlni pe traseul fericit al exprimării artistice, maeştrii ai muzicii populare, oameni ce i-au dezvoltat calităţile şi i-au deschis porţile afirmării  prevalându-se de talentul său remarcabil. Astfel, Ana Pinaru, profesoară la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti – acolo unde şi-a cultivat talentul Mariana

Cimpoiaşu – maestrul Marius Almazu, dirijor la Orchestra Ministerului de Interne şi

Diaconu Marin – profesor de limba română la liceul la care a învăţat – au fost mentorii „micii vlăscence”  şi s-au erijat în regizori de talent, ce pot cuceri scena, prezentând-o lumii pe copila giurgiuveană.

Giurgiuvenii au ratat permanent întâlnirea cu Mariana Cimpoiaşu, şi nu s-au bucurat de vocea sa specială, invitaţiile la festivalurile locale, la serbările organizate cu ocazia diverselor alegeri sau în alte scopuri precum „Zilele Oraşului” lipsind cu desăvârşire din motive care ţin fie de ignoranţă fie de amatorism local.

A împânzit însă micul ecran, participând la numeroase emisiuni de profil, a străbătut ţara în lung şi-n lat concertând pe scenă alături de artişti cunoscuţi ai vremii şi a reuşit să-şi adune melodiile în două albume de succes, cu care şi-a încântat iubitorii de muzică populară.

Primul album se numeşte „Dorul greu de satul meu” şi a fost înregistrat împreună cu Orchestra Radio condusă de dirijorul Ion Ivanovici, iar cel de-al doilea este original ca titulatură şi nu numai: „Am o soacră de vânzare”, înregistrat cu Orchestra Doina Gorjului, dirijor Aurel Blondea.

Melodiile albumelor sunt din zonele Oltenia, Muntenia, Vlaşca, Teleorman, iar sursele de inspiraţie au derivat din viaţa de la ţară, din  zona Vlaşin şi din melodiile Maria Lătăreţu, muza de suflet a Mariei Cimpoiaşu.

De un an de zile a intrat în viaţa muzicală a familiei Cimpoiaşu şi băiatul Marianei, în vârstă de 16 ani, care participă alături de mama sa la spectacole cu acompaniament la acordeon, instrument ale cărei secrete le-a deprins la Şcoala de Artă Populară din Bucureşti acolo unde a înnodat tradiţia şi succesul familiei. Remarcată la emisiuni  tv muzicale, Marian Cimpoiaşu a fost invitată să cânte la numeroase nunţi în Giurgiu şi în judeţ, cochetând în acest mod cu locurile natale şi încercând să ofere giurgiuvenilor un cadou de suflet, întorcându-le din dorul ce o leagă de Vlaşca minunată. Chiar şi melodia sa preferată se numeşte „Dorul greu de satul meu” şi defineşte  primul său album ca fiind un buchet de amintiri cuprins în sufletul  său tânjind după locurile natale. Deşi, apare de trei ani la numeroase televiziuni, chiar având prezentate două videoclipuri la televiziunea locală DIVA cu ceva timp în urmă, Mariana Cimpoiaşu regretă lipsa de reacţie a iubitorilor responsabili de muzica populară din Giurgiu, care nu au schiţat nici un gest de invitaţie la orice fel de spectacol lansat pe scenele giurgiuvene. Are din acest motiv un gust amar, deşi se bucură îndoit de aprecierea oltenilor, teleormănenilor şi gorjenilor care au adoptat-o cu muzica sa.

Marţi a început săptămâna cu zilele Oraşului Giurgiu şi parcă lipsa celor „ai noştri” dintre noi, apropiaţi de suflet, face ca scena să devină o improvizaţie cu: mici, fasole, cârnaţi şi bere la doză ieftină, în loc să ne aducă mai aproape dorul de natal şi identitate, repere de suflet pentru toţi care îşi cunosc menirea. Rămânem doar cu plăcerea şi entuziasmul de a o „savura” pe Mariana Cimpoiaşu în splendoarea naturii „expuse” în melodiile de pe CD-ul său.

Ion Ion

3 COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.