Cu puţin timp în urmă, Senatul a adoptat Legea insolvenţei persoanelor fizice, o lege care, la prima vedere, favorizează creditorii şi, în unele circumstanţe, dă „mână liberă” judecătorului de caz. Pentru a elucida unele aspecte legate de această lege, ne-am adresat senatorului Colegiului I, Cezar Măgureanu, care a avut amabilitatea de a ne răspunde câtorva întrebări.

copy-of-magureanu

-Domnule senator, până acum nu am avut o asemenea lege. Care au fost motivele principale ale unei astfel de initiaţive legislative?

O asemenea lege este imperios necesară pentru protecţia românilor care au credite la bănci faţă de presiunea creditorilor bancari către cei care nu îşi mai pot permite plata restanţelor, fără să fi ajuns în stare de încetare de plăţi din vina sau culpa lor. Această iniţiativă legislativă s-a născut în scopul asigurării unei duble protecţii, cu referire directă atât la creditorii privilegiaţi, ale căror creanţe împotriva debitorilor se încearcă a fi acoperite într-un cadru judiciar adecvat, cât şi la debitorii de bună credinţă, a căror reinserţie socială va putea fi corect realizată.

– La o primă vedere, această lege ar fi, de fapt, un sprijin pentru debitori, sau, cel puţin, aşa ar înţelege cetăţeanul de rând. Ne puteţi spune dacă acestă lege ajută mai mult pe vreuna dintre părţi?

Aşa cum am spus şi mai sus, această iniţiativă legislativă oferă o dublă protecţie. În cazul falimentului scuzabil, banca nu pierde nimic, pentru că oricum nu ar avea de unde să îşi recupereze banii; un debitor care nu are bani şi nici active ca să poată să îşi achite datoriile nu va putea plăti, fie că este în faliment, fie că este pus pe lista neagră a debitorilor neperformanţi, listă ţinută de sistemul bancar.

Trebuie precizat că falimentul scuzabil nu este opţiunea debitorilor: acesta se apreciază de la caz la caz de un judecător. Dacă se constată că au vreo culpă, debitorii nu pot beneficia de prevederile falimentului scuzabil.

-Nu se dă prea multă libertate judecătorului, şi aici mă refer la capitolul II, articolul 10, alineatul 3?

Conform acestui articol, citarea şi comunicarea actelor de procedură se vor face cu respectarea regulilor relative la pricinile urgente. Când judecătorul consideră necesar şi pentru a nu se prejudicia principiul celerităţii, citarea se poate face şi prin publicitate sau prin afişare la uşa instanţei, prin derogare de la dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. Nu consider că se dă prea multă libertate judecătorului.

-Se afirmă că se trece la recuperarea creanţei prin valorificarea bunurilor debitorului. Dacă acesta nu are nimic în proprietate, cum se procedează?

Dacă starea de faliment este declarată scuzabilă, debitorului i se acordă aşa-numitul nou început, adică datoriile rămase neachitate i se şterg, iar el poate avea din nou acces la credite şi îşi recâştigă statutul anterior, aşa cum şi companiile sunt protejate prin lege pentru a trece de o perioadă dificilă printr-un plan de reorganizare. Atenţie, declararea falimentului personal nu înseamnă exonerarea de la plata datoriei către bancă, ci doar reaşezarea obligaţiilor în funcţie de posibilităţile reale ale clientului.

-Legea se aplică şi in cazul restanţierilor la amenzi sau la plata impozitelor?

Proiectul legislativ nu face distincţie în ceea ce priveşte noţiunea de creanţă.

A consemnat,

Oana CĂLIN