E sâmbătă, 11 aprilie, cu doar o zi înainte de sărbătoarea Floriilor. Este  ora 10.00, iar  Piața Centrală, la Giurgiu,  colcăie de lume.

Giurgiuvenii, tradiționaliști,  cum îi știm (mai ales când  vine  vorba despre masa de sărbători), s-au înghesuit să se aprovizioneze pentru prima zi importantă de sărbătoare din cele dedicate Paștelui: Duminica Floriilor!

Și pentru că este ultima dezlegare la pește din această perioadă de  post, cozile la cele două boxe din Hala de produse din carne, au numărat zeci de persoane. Distanță socială? CANCI! Crapul a fost și de data asta delicatesa preferată a consumatorilor…

La ieșire  m-am strecurat cu greu printre mașinile parcate, claie peste grămadă, lovindu-mă de trecătorii depresivi, evitând pensionarii, amatori de șuete, amorțiți pe la câte-o coadă,  privind din când în când , cu coada ochiului, spre  patrulele  de polițiști ce se arătau vizibil copleșiți de situație: Pe cine să oprești și pe cine nu, ca să-l întrebi de adeverință, în furnicarul ăla de lume?

…Singura obligație respectată, ca măsură de protecție contra Covid, părea că ar fi masca.  Însă purtată total neaoș: adică doar în dreptul gurii! Păi de ce o mai pui, (în puii mei!),  dacă nu-ți astupi nările, principala cale de acces a virusului!? Giurgiuvenii probabil l-au dresat…altfel n-am altă explicație!

La rând la pâine mai aflu câte ceva…Cică mulți se pregătesc pentru astăzi și mâine, de Florii,  să petreacă pauza asta de Pandemie cu grătar și bere, în sânul naturii, evident . Bun, dar unde?  Nu trece mult și  vine și răspunsul . O variantă ar fi la piciorul Podului…(Prieteniei, normal, că de la prietenie ”se iau” toate, pe cale aerului,  în ziua de astăzi, nu vedem?!)

Ei, și mă întorc, astfel,  la întrebarea lansată deunăzi: Ce faceți dragi concetățeni, de Pandemia asta, în afară de grătar ? Între timp ăștia de la Grupul de Comunicare Strategică  tocmai au anunțat  că în ultimele 24 de ore s-a înregistrat un nou record în România: 282 de decese (Dumnezeu să-i ierte!) și 523  de cazuri noi de infectare cu COVID-19! Adică mai avem puțin și ne putem ”lăuda” cu peste 6000 de bolnavi.

Mă întorc spre casă parcă puțin descurajat de veste …Pe trotuare lumea pare a fi ieșit la o ultimă repetiție înainte de pelerinajul stradal ce se instituie în fiecare an, înainte de sărbătoarea Paștelui. Pe șosele Primăria continuă Marea Asfaltare. Pandemia asta i-a ajutat într-un fel să poată lucra mai liberi , în plină zi…Și chiar băieții ăștia  lucrează…!

Ia mai desfă,  mă , nașule o sticlă de bere să distrugem virusul ăsta…! Ei , și? Viața e scurtă și trebuie s-o trăim…” –   aud din stânga mea, un individ spelb, într-un  tricou decolorat, strigând către  bărbatul de lângă el, ce zace pe un taburet ce abia îi mai suportă greutatea , amândoi isterizați de fumul gros, care le intră în ochi de la grătarul aprins în fața blocului în care, probabil, locuiesc . Un grătar improvizat pe care  sfârâie, (cred că ați ghicit!), o duzină de cârnați și câteva cefe planturoase de porc.

De pe  o fereastră deschisă, de la primul etaj al aceluiași bloc  țâșnește violent,  textul  unei manele de pus pe rană…( când cineva trage să moară!)

Uite, cam așa am (re)găsit  eu orașul, după vreo 10 zile de stat în casă , din proprie inițiativă, nicidecum izolat,  cu doar  puțin timp înainte de mult așteptatul vârf al Pandemiei din România. Cu mese bogate, cu grătare fumegânde , cu relaxare , cu voie bună… Că mâine nu se știe ce-o mai fi!  

În rest ce să vă spun…Totul rămâne strict în cadrul restricțiilor Ordonanței , la Giurgiu. Apropos…au băgat măști la farmacie! Da cui îi mai pasă!

Așa că # STAȚI acasă dragi giurgiuveni! Psst! Zic și eu, așa,  ca să mă dau  bine cu autoritățile…!

(C. Tățeanu)