1 decembrie ziua nationala a romaniei simboluriEvident că oricine ar dori să scrie ceva despre această zi ar apela la istorie și la însemnările de pe Wikipedia. De data aceasta însă acest material îl vom structura puțin altfel în funcție de comentariile făcute pe rețelele de socializare de personalități, jurnaliști sau pur și simplu oameni care simt românește, fără a avea pretenția unui ”Laudatio” închinat  acestui neam…

Istoria are cuvântul…

Decembrie 1918 este pentru noi toți , încheierea unui proces istoric pe care şi-l doreau românii din întreg teritoriul locuit de ei şi faptul rămâne absolut simbolic. Astfel s-a  şi explicat de ce 1 Decembrie a devenit foarte curând Ziua Naţională a ţării. Trebuie să spunem în acelaşi timp că a existat şi un context internaţional favorabil. În urma războiului, marile imperii care rupseseră părţi din teritoriul românesc s-au destrămat, dar au suferit transformări sociale extraordinare, în speţă e vorba de Rusia. Austro-Ungaria se destramă şi acest lucru a înlesnit foarte mult constituirea statelor succesorale, iar România şi-a putut întregi teritoriul. Sigur că a fost un proces pe care starea de spirit a românilor de pe întreg teritoriul locuit de ei l-a favorizat foarte mult. În acelaşi timp însă cu armatele noastre în Basarabia am reuşit să facem ordine, cu armatele noastre am reuşit după 1918 să stăvilim acest proces de comunizare, vai, a Ungariei lui Béla Kun, încât 1 Decembrie, când Adunarea de la Alba Iulia a decis ca Transilvania să fie realipită la Regatul României, încheia un proces istoric care în teorie a fost un lucru extraordinar, dar greul venea abia în anii următori. De ce? Pentru că era vorba de omogenizarea unei vieţi sociale, economice și politice. Pentru că aceste provincii, Transilvania, Bucovina, Basarabia, trăiseră sub alte legiuiri, sub alte conduceri oficiale, ceea ce complica lucrurile destul de mult. Şi a fost înţelepciunea oamenilor politici postbelici de a găsi acele elemente de coeziune ca să facă posibilă funcţionarea în bune condiţiuni a statului România Mare”,  declara Georgeta Filitti.

Şi folosesc acest prilej ca să mă raliez celor care, iubind istoria, iubind tradiţia, iubind lucrul bine făcut, să insist pentru menţinerea zilei de 1 decembrie ca Zi Naţională şi să înlăturăm acele încercări de-a dreptul ridicole, care vin să susţină că e o zi friguroasă şi atunci ar trebui să fie, eu ştiu, în plină vară Ziua Naţională a României, dând o mulţime de alte date. Dacă noi am avut Ziua Naţională pe 10 mai până la abolirea Monarhiei şi dacă lucrul acesta nu este cu putinţă astăzi, când suntem Republică, sau la o prezumptivă întrebare generală, un referendum făcut la nivel naţional, nu s-ar face întoarcerea la 10 mai, în orice caz să rămână această zi , ca simbol al încheierii unui proces istoric, care a însemnat unitatea naţională, chiar dacă în momentul de faţă teritoriul pe care România l-a constituit după 1 Decembrie 1918 nu este egal cu cel actual”, a mai  spus Georgeta Filitti.

Ziua Naţională a României- percepută de către români „cu indiferenţă”.

„Este o anume indiferenţă, care nu e proprie numai românilor. E proprie foarte multor europeni, care sunt foarte grăbiţi şi care îşi uită prea lesne istoria. Şi de faptul acesta cred că suntem vinovaţi cu toţii. Mi se întâmplă să circul destul de mult în ţară, să ţin conferinţe pe teme istorice şi eu am găsit o formulă care vrea să se abată puţin de la rigoarea de pe catedră şi atunci toată lumea spune: ‘Vai, dacă nouă ne-ar fi fost predată istoria aşa cum ne-o înfăţişaţi dumneavoastră, am fi fost fani ai istoriei, am fi învăţat cu drag ş.a.m.d.’. Istoria este lucrul cel mai minunat pe care îl avem. Este o zestre spirituală a fiecăruia dintre noi şi dacă ne-am pleca nu neapărat să aflăm câţi au participat la război, câte decoraţii s-au dat, câţi prizonieri am luat sau mai ştiu eu ce, dar să avem o idee cât de cât de ce s-a întâmplat atunci, ne-am iubi istoria şi la 1 Decembrie, dacă n-am putea să arborăm fiecare un steguleţ în geamul casei, măcar să-l purtăm în suflet„,  mai spunea Georgeta Filitti.

Filip-Lucian Iorga: 1 Decembrie este un miracol istoric, dar şi o construcţie comună a strămoşilor

La rândul său Filip-Lucian Iorga  declara pentru MEDIAFAX, că 1 Decembrie este un moment foarte important în istoria românilor, reprezentând finalizarea procesului de unificare naţională de după Primul Război Mondial.

Acum, sigur că au mai fost câteva date importante: Unirea Basarabiei întâi, apoi Unirea Bucovinei şi în cele din urmă Unirea Transilvaniei – 1 Decembrie. Deci, 1 Decembrie e mai degrabă unirea Transilvaniei cu ţara decât o zi generică a Marii Uniri. Am putea spune, deci, că avantajăm puţin Transilvania în ecuaţia asta. Nu serbăm zilele în care s-au unit cu ţara Basarabia sau Bucovina”, a spus Filip-Lucian Iorga.

„Ăsta era visul istoric al României: să-i elibereze pe fraţii din Transilvania de sub dominaţia austro-ungară. Această Unire cu Transilvania are o greutate simbolică foarte importantă şi e normal ca 1 Decembrie să fie o dată cu simbolistică mai bogată decât datele celorlalte uniri. E o dată care vine în urma – aşa cum se spune – a unui miracol istoric”, a mai spus Filip-Lucian Iorga.

Greșelile noastre din primul război…

Istoricul Iorga  mai spunea că în Primul Război Mondial ţara noastră a întâmpinat şi probleme şi a făcut şi destule greşeli : „armata n-a fost foarte bine înzestrată, defecţiunea aliaţilor ruşi din cauza Revoluţiei a fragilizat şi mai mult poziţia României, pe urmă am semnat acea pace separată cu Puterile Centrale care i-a supărat destul de mult pe aliaţii din Antanta, (…) familia regală, autorităţile, armata şi mare parte din populaţie se retrăsese în Moldova”- , „ecuaţia istorică, militară, conjuctura, a făcut ca România să poată, la acel moment, recupera toate provinciile istorice”.

Este bine pentru toți să ne cunoaștem istoria

Cât despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie din punct de vedere personal, istoricul a menţionat că este mult mai uşor să te apropii de istorie prin poveştile de familie, de aceea ar fi bine ca toţi românii să-şi cunoască strămoşii.

„Eu cred foarte mult în ţesutul ăsta familial şi personal al istoriei. Cred că ne putem apropia mai uşor de anumite evenimente dacă ne simţim legaţi de ele decât aşa doar dacă le citim dintr-un manual sau vedem documentare despre ele. De obicei, un eveniment ca Marea Unire devine sărbătoare în momentul în care ştii că cei apropiaţi ţie au făcut nişte sacrificii, că au contribuit şi ei. Este o construcţie comună. 1 Decembrie este o construcţie la care au participat strămoşii noştri şi e bine să ştim asta, să ne amintim şi să-i omagiem”, a declarat istoricul.

Dincolo de istoriile de familie, Filip-Lucian Iorga a precizat că 1 Decembrie este sărbătoarea naţională pe care a cunoscut-o după 1989 şi, încă din timpul şcolii primare, îi plăcea să se uite la filme istorice şi să asculte cântece patriotice.

Patriotismul a dispărut din trăirile tineretului

Istoricul a mai spus însă că gustul pentru rememorări istorice nu e foarte dezvoltat la generaţiile tinere. „În primul rând, ne-am îndepărat de sentimentul naţional, până la urmă. Atât timp cât lucrurile sunt destul de bine aşezate şi nu mai există mari pericole în momentul acesta la adresa României – poate şi lipsa acestui sentiment contribuie la o slăbire a sentimentului naţional. Asta nu e neapărat ceva rău, e un fenomen firesc şi, în contexul integrării europene, sunt alte valori care încearcă să prindă formă şi la noi – sentimentul apartenenţei la Europa, care nu e neapărat în contradicţie cu sentimentul naţional, dar sigur că începe să-i facă concurenţă. Pe urmă, e şi o oarecare slăbiciune la nivel simbolic, poate nu ştim să recuperăm suficient de bine istoria, s-o păstrăm”, a declarat Filip-Lucian Iorga, pentru MEDIAFAX.

De ce în Franța Da, și la noi NU!

„Dacă urmăriţi densitatea de evenimente din Franţa, felul în care îşi omagiază soldaţii căzuţi, câte cărţi despre momentul respectiv apar, câte memorii de combatanţi sunt publicate, la noi nu prea se întâmplă asta. Aici cred că e o problemă mai generală şi mai adâncă cu noi, ca societate. Nu prea ştim să ne valorizăm trecutul şi capitalul ăsta simbolic reprezentat de ce au făcut strămoşii noştri, nu prea ştim să le legăm, ne despărţim foarte repede de generaţiile de dinainte şi asta poate duce şi la o lipsă de interes pentru sărbătorile naţionale”, a completat istoricul.

Cât despre interesul oamenilor de a marca, într-un fel sau altul, ziua de 1 Decembrie, Filip-Lucian Iorga a declarat că mulţi dintre români nu ies să participe la paradele militare din cauza vremii. „E o perioadă în care e frig, ninge, plouă, nu prea îţi vine să stai pe stradă la parade”, a spus acesta.

Cum ar putea fi inoculate  momentul în mintea tinerilor

În privinţa evenimentelor care ar trebui organizate pentru a marca ziua de 1 Decembrie, istoricul a spus că ar trebuie să existe în continuare parade militare, evocări istorice, dar, dincolo de evenimentele acestea mari, „e nevoie şi de o recuperare la firul ierbii… „De exemplu, în şcoli. Eu nu ştiu dacă există un proiect şi cred că nu există ceva foarte structurat cu ocazia centenarului Primului Război Mondial. De exemplu, eu aş face un proiect naţional, în care să le cer elevilor, prin profesorii lor de istorie sau de cultură civică, să încerce să recupereze amintirile propriilor lor familii despre aceste evenimente. Cred că de la asta ar putea să înceapă inclusiv pasiunea pentru o sărbătoare. (…) Aş face şi lucruri din acestea mai puţin fastuoase, mai puţin evidente, dar cu bătaie lungă”, a mai declarat istoricul.

Istoricul Adrian Majuru a precizat că 1 Decembrie este „o poveste mai veche”, chiar dacă pentru români reprezintă Ziua Naţională de doar 24 de ani. De aproape o sută de ani, a fost o festivitate care, în fiecare an, a însemnat foarte mult pentru România Mare de după 1918, deşi Ziua Naţională era atunci, cu totul alta. Ziua de 1 Decembrie şi-a păstrat semnificaţia împlinirii unui ideal naţional, pe care l-au visat şi pentru care au luptat, patru generaţii în toată epoca modernă. Este sărbătoarea unui ideal împlinit”, a declarat istoricul Adrian Majuru pentru MEDIAFAX, explicând semnificaţia istorică a zilei de 1 Decembrie.

Întrebat despre percepţia pe care o au românii despre Ziua Naţionala şi care mai este importanţa acesteia, Adrian Majuru a declarat: Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul istoric trăit, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu. Ce oportunităţi şi orizonturi de aşteptare pot fi însă într-un stat care se dizolvă? Care se dizolvă instituţional, cu riscul de a se rupe în bucăţi de la sine. Această trădare din interior poate fi oprită foarte uşor dacă în proiectul său de viitor, fiecare generaţie se leagă cumva, măcar în parte, de această ţară, chiar dacă mulţi dintre noi îşi fac studiile în străinătate, chiar dacă pentru o parte a vieţii lor vor să ajungă şi să-şi împlinească cariera într-o altă zonă culturală”.

Forța instituțională se diminuează

Totodată, răspunzând la o întrebare legată de felul în care ar trebui marcată ziua de 1 Decembrie şi despre impactul pe care îl va avea desfăşurarea evenimentelor din acest an lângă Palatul Parlamentului şi nu la Arcul de Triumf, aşa cum se întâmpla în mod obişnuit, Adrian Majuru a declarat: „Ceea ce se întâmplă, şi este un lucru mai grav, nu sărbătorile cunosc diminuarea, ci forţa instituţională a statului se diminuează. Trebuie început de aici: un proiect de viaţă pentru fiecare dintre noi, pentru că ceea ce s-a dorit a fost destructurarea tuturor proiectelor individuale de viaţă prin oferirea unor surogate, unor produse superficiale, de la emisiuni TV până la produse culturale. Acesta este bombardamentul, de fapt. Trebuie să rezistăm, să fim oneşti cu noi şi, indiferent de vârstă, să fim conştienţi că noi trebuie să decidem ceea ce trebuie să facem (…). Alegerea trebuie să ne aparţină şi nu aventurierilor care ne cheamă, la fiecare patru ani să votăm (…) Noi avem ţara pe care au visat-o bunicii noştri. Iar noi trebuie să avem responsabilitatea acestui vis împlinit! Aici este problema!”, a completat Adrian Majuru.

1 Decembrie e percepută foarte prost…

Pentru Dinu C. Giurescu, 1 Decembrie înseamnă „împlinirea unui program întreg de luptă politică, socială”. Însă acesta consideră că în prezent ziua de 1 Decembrie este percepută de către români „foarte prost”.

„De 25 de ani nu facem decât să destrămăm ideea naţională, ideea de stat. Facem tot ce putem ca să desfacem unitatea naţională, nu să o întărim”, a declarat Dinu C. Giurescu. Acesta consideră că organizarea evenimentelor dedicate sărbătoririi Zilei Naţionale a României, anul acesta, lângă Palatul Parlamentului trimite cu gândul la „un regim democratic care face totul să destrame această unitate”.

Important este cum percepe populaţia, opinia publică ziua de 1 Decembrie. Că o facem lângă Palatul Parlamentului sau la Arcul de Triumf, tot aia este. Atât doar că Arcul de Triumf simboliza chiar unitatea naţională, pe când Palatul Parlamentului simbolizează un regim democratic care face totul să destrame această unitate”, a mai spus istoricul. El a precizat însă că ar putea fi făcute mai multe lucruri, astfel încât percepţia românilor cu privire la ziua de 1 Decembrie să se îmbunătăţească.

Să se înceapă întâi cu manualele şcolare, cu manualele de istorie, care sunt alcătuite după şabloane venite din alte ţări. Manualele de istorie nu-ţi redau istoria României, ele redau nişte generalităţi, societate, dezvoltarea oraşelor. Sunt nişte şabloane stabilite în Vest pe teme generale şi care au fost reluate de ai noştri, nu ştiu de ce. Nu ştiu care au fost capetele grozave care au imaginat că aşa se învaţă istoria României. Deci primul lucru să începem cu învăţământul, care să dea o altă imagine istoriei proprii. Şi după aceea presa să dea atenţie suficientă marilor sărbători, nu în sensul patriotard, cum s-a dat înainte de ’89, ci în adevăratul lor înţeles. 1 Decembrie este unitatea naţională, este ziua când s-a împlinit un program întreg stabilit încă de la 1848 de revoluţionari, care au visat la o Românie aşa cum s-a creat ea în 1918, peste hotarele atunci existente, a mai spus Dinu C. Giurescu.

Lipsa de viziune a elitelor politice a dus la golirea de conţinut a Zilei Naţionale

Andrei Muraru a vorbit despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie din punct de vedere istoric. Citându-i pe Ferdinand Lot şi Gheorghe Brătianu, istoricul Andrei Muraru a precizat că, în prezent, „povestea de succes a Unirii pare mai degrabă un miracol şi o enigmă”. „Spun miracol pentru că proiectul a fost realizat în urma unei înfrângeri usturătoare. Oricum ar fi, Unirea rămâne – prin forţa împrejurărilor – o Românie victorioasă, pe care ne face plăcere să ne-o imaginăm frecvent, în care proiectăm toate speranţele şi iluziile noastre de astăzi. Ea este fără îndoială – cu toate neajunsurile – o victorie istorică a României de atunci (societate, clasă politică, organizare administrativă, şcoală, diplomaţie etc.) Cu toate acestea, dacă vom încerca să ‘disecăm’ fenomenul vom sesiza un detaliu uluitor: proiectul ‘României Mari’ (în forma lui 1918) a rezistat doar 22 de ani (până în 1940, când visul s-a destrămat la fel de brusc cum s-a ţesut), deci mai puţin cât s-a scurs de la Revoluţie până azi. Aş întreba atunci doar de dragul ipotezelor şi a istoriei lui ‘dacă’: dacă prin 2013 să spunem, ar fi revenit comunismul într-o anumită formă, cum ar fi judecat oare românii din 2085 ‘victoria’ lui Decembrie 1989? – a mai declarat Andrei Muraru.

Frigul de afară  nu te prea atrage să ieși la ceremonie…

Istoricul consideră că românilor le lipseşte mult liantul cu Ziua Naţională, atât din raţiuni practice (e o sărbătoare de iarnă care nu te îndeamnă la prea multe acţiuni ‘în aer liber’, tradiţia sărbătoririi acestui moment este foarte recentă şi anemică, lipsa de imaginaţie a autorităţilor, care ar trebui să fie promotoarele unor acţiuni mult mai consistente în societate etc.), cât şi din considerente de ataşament civic. E clar că nu avem o cultură a ceremoniei, a împărtăşirii bucuriei şi emoţiei acestui moment în societate. De vină sunt şcoala, mediul social pauper abrutizat de conflicte sociale şi extravaganţă mediatică, mediul politic respingător ş.a.m.d, spune Andrei Muraru. Istoricul mai spune că lipsa de viziune a elitelor politice româneşti a condus în ultimii 25 de ani la golirea de conţinut a Zilei Naţionale (…) Nimic din ce ar fi putut fi un ceremonial decent şi preţios nu a fost: mesele date de ”baronii” locali, la care se înghesuie persoanele defavorizate, şi paradele militare, prea puţin îndrăgite de români, reprezintă singurele evenimente care aduc culoare acestei zile. Nu cred că românul interiorizează această sărbătoare aşa cum s-ar cuveni, pentru că nu se simte reprezentat în niciun fel în ea: nu prea ştie ce sărbătoreşte, de ce şi mai ales nu ştie cum să facă. Ziua liberă e probabil o sărbătoare importantă, nu şi discursurile oamenilor politici. Pustietatea zonei din jurul Parlamentului (unde va fi marcată ziua de 1 Decembrie în acest an, n.r.) face parte din acest ‘peisaj’ al Zilei Naţionale pe care l-am descris, a mai afirmat Andrei Muraru.

La mulți ani România!

Este 1 decembrie. Ne purtăm paşii pe bulevardul Kiseleff către Arcul de Triumf ca să putem vedea manifestarea  en fanfare a autorităților de Ziua României…Sunt oameni care în jurul meu vorbesc despre service, despre, copii, despre cei lăsați acasă, în mod ciudat despre concediu și în mod firesc despre Revelion…dra și despre  Clubul Colectiv, tragedia revenind obsesiv în mintea tuturor celor ce partidipă la astfel de adunări în plină stradă,  făcând comentarii răutăcioase privind  tot acest spectacol … este 1 decembrie, Ziua Națională a Românilor  zi care pentru mulți dintre noi  înseamnă mai bine de o lună de la tragedia în care 6o de suflete au pierit într-un tragic accident care cu siguranță a schimbat sau va trebui schimba cursul istoriei acestei națiuni.

 Bună dimineața România! La Mulți Ani! ,  iubiți concetățeni! Dormiți în pace, prieteni dragi! Dumnezeu să ne ajute de a trece și peste acest moment, fără însă a uita vreodată!

 (Redacția ”Jurnal giurgiuvean”)    

2 COMENTARII

  1. În loc de „La Mulţi Ani!”
    Ce o fi spus în sinea sa academicianul istoric Dinu C.Giurescu,aflând că RATB a propus și obținut aprobare pentru schimbarea numelui statiei „Pasajul Mărășești” pentru mijloacele de transport în comun în Stația RATB „Colectiv”? Știu mai-marii RATB și cei care au cerut așa ceva că”Mărășești” înseamnă cu totul altceva decât o fostă marcă de țigări ieftine? Mărășești este locul în care a avut loc bătălia în care oștirea română a obținut cea mai mare victorie din Primul Război Mondial în 1917,sub conducerea generalului Eremia Grigorescu,împotriva trupelor germane conduse de generalul Mackensen.Și această bătălie a făcut posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,iar drept recunoștință edilii Bucureștiului au schimbat numele unui simbol național cu numele unui club privat,în care ,ce-i drept,s-a petrecut o mare tragedie,pe care orice bun român o înțelege și o regretă,iar organele de anchetă vor găsi vinovații și vor face dreptate.Dar de ce să întinăm memoria aproape a 27.000 de oșteni români decedați,răniți și dispăruţi în Bătălia de la Mărășești,tocmai înainte de Ziua Națională? Pentru faptul că majoritatea celor care s-au jertfit pe câmpurile de bătaie au fost fii de țărani,învățători și”preoți cu stea în frunte”,fără de care nu ar fi fost posibilă făurirea României Mari?

  2. Cu scuzele de rigoare,trebuia să scriu ” preoți cu crucea în frunte”! Și totuși ieri au lipsit cu desăvârșire la festivitățile din Piata Constituției din București,s-a mers pe varianta de ceremonial militar și nu militaro-religios.Iar dacă vremea a fost frumoasă,ca de primăvară,înseamnă că Dumnezeu își mai întoarcere fata către noi,numai unii dintre noi nu vrem să ne mai schimbăm și să renunțăm la vechile metehne! Fiindcă nici nu se terminaseră festivitățile și clevetitorii de meserie au apărut la TV,că de ce nu a mai organizat președintele recepția de la Cotroceni,de ce n-a venit de dimineaţă la Monumentul Eroului Necunoscut și coroana din partea Președinției a fost depusă în absența sa,apoi a revenit după amiază și a depus un buchet de flori,că seara se așteaptă să iasă pe stradă un milion de oameni…,până a venit vestea ca un trăsnet cu potențialul terorist de la Târgul Secuiesc,ceea ce i-a trezit la realitate pe unii cu capetele înfierbântate! Dar cel mai mult m-am bucurat ieri când am nimerit din întâmplat pe TVR 2,unde era filmul”Dragoste la zero grade”,cu alți tineri frumoși -Iurie Darie,Florentina Mosora-,cu peisajele minunate de iarna de pe Valea Prahovei,cu niște culori nemaipomenite desi filmul are…50 de ani! Dar a mai fost prin 1960 un film românesc asemănător,”Nu vreau să mă însor”,la”Ilie Pintilie”,iar niște tineri mai distractivi făcuseră rost de niște fluturași de hârtie,pe care scria „Nu vreau să mă însor!”,și îi prinseseră pe spate sau în piept și când se învârteau pe ” Farfurie”,făceau în așa fel ca giurgiuvencele ieșite la promenadă să le citească opțiunea,de fapt era o formă amuzantă de a lega noi prietenii…
    La Mulți Ani,giurgiuveni!
    La Mulţi Ani,Jurnal Giurgiuvean!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.