Cu puțin timp în urmă, pe un site local aparținând Partidului Social Democrat Giurgiu,apărea, sub titlul „Directorul general al APDF Giurgiu, Florian Velicu, făcut knock-out de Organizația „UNIREA” – Sindicatul Portuar Român: „CINE VA SUPORTA COSTURILE ABUZURILOR ȘI FĂRĂDELEGILOR SĂVÂRȘITE DE CĂTRE DOMNUL VELICU?”, un comunicat de presă în care se aduceau o serie de acuzații directorului CN APDF Giurgiu, Florian Velicu, vizând încălcarea legii, abuzuri, ba chiar…”tortură”?!

Referindu-se la acest comunicat, directorul CN APDF, Florian Velicu a declarat, pentru „Jurnal giurgiuvean”:

„În primul rând, sindicatul este partener de dialog social cu mine, ca director! Cum poți tu, având această calitate, să mă acuzi într-un mod atât de grobian, atât pe mine, cât și Compania,  de încălcarea flagrantă a legii, punându-se astfel întrebarea dacă în aceste condiții mai poate fi posibil un dialog social constructiv între patronat și sindicat…? Am constatat cu stupoare că sunt acuzat de încălcarea flagrantă a legii...De ce? Pentru că am amânat plata sumelor reprezentând participarea la profitul realizat în anul 2019  a salariaților (de reținut că în loc să fie previzionate sumele neîncasate de mai bine de 10 ani în Companie și să se arate cu adevărat situația contabilă, au preferat să înregistreze profit care se constată lesne că nu este cel real) implicit acordarea de bonusuri, prime, conform contractului colectiv de muncă, toate acestea într-o perioadă de criză economică. Știm cu toții că ne aflăm într-o perioadă de criză economică, numai sindicatul de la APDF Giurgiu nu știe! Arăt faptul că în cele 10 luni de când mă aflu la conducerea companiei m-am preocupat de deblocarea și aprobarea proiectelor europene ale căror soluții tehnice le-am schimbat odată cu venirea mea la companie, iar în momentul de față sunt deja aprobate următoarele proiecte: Calafat (cca15 mil euro), Corabia (cca 30 mil euro) iar Giurgiu a fost trimis către comisia interministerială, proiect a cărui valoare se ridică la aproximativ 24 milioane euro. Concomitent cu acestea, am demarat deja procedura de achiziție publică a serviciilor de studiului de fezabilitate și implicit de întocmire a proiectului tehnic cu detalii de execuție pentru proiectul Terminalului Intermodal de la Drobeta Turnu Severin. Pe lângă acestea, sunt deja încărcate în platforma SICAP încă patru proiecte de modernizare a patru porturi (Oltenița etapa a II-a, Bechet, Severin – Modernizare port și implicit modernizarea a trei porturi din clisura Dunării: Drencova, Tișovița și Șlinița). Se poate observa faptul că sindicatul nu este interesat de dezvoltarea companiei și de scoaterea acesteia din zona obscură în care se afla. Spun asta deoarece au apărut discuții în ultima perioadă cu privire la adiționarea contractului colectiv de muncă, în sensul clarificării modalității de acordare a bonusurilor finanțate din fonduri europene pentru persoanele care sunt implicate în proiectele amintite anterior. De reținut este faptul că pentru fiecare Unitate de Implementare a Proiectului echipa este formată din circa cinci persoane și de aici puteți trage concluzia asupra numărului de persoane care ar putea beneficia de aceste bonusuri, dat fiind faptul că numărul proiectelor cu finanțare europeană este cel arătat anterior.

 Sindicatul a condiționat această procedură de adiționare a contractului de cu totul alte solicitări care mai pot suporta amânare. Curios este faptul că beneficiarii acestor bonusuri plătite din fonduri europene sunt în marea lor majoritate membri ai sindicatului care refuză să-i ajute să beneficieze de aceste facilități.

Se vede clar că sindicatul (format din președinte și secretar) nu este preocupat de bunul mers al lucrurilor în Companie, scapă din vedere faptul că încă din 2010 nu au fost întocmite regulamentele portuare, încălcându-se flagrant prevederea legală odată cu apariția legii 235/2017. de asemenea, nu este preocupat de faptul că, timp de mai bine de 10 ani Compania nu a recuperat sume ce depășesc 60 de miliarde de lei vechi, situațiile contabile la sfârșitul exercițiilor financiare ale ultimilor 5 ani s-a preferat înregistrarea profitului, plata impozitului pe profit aferent, a dividendelor și implicit a penalităților pentru neplata acestor sume la timp, în loc să se procedeze la previzionarea sumelor care îndeplinesc prevederile legale în acest sens. De asemenea, nu văd preocupați liderii de sindicat de faptul că marea majoritate a construcțiilor plutitoare aflate în proprietatea companiei sunt la un pas să se scufunde, pentru faptul că nu au fost andocate de zeci de ani; situația patrimoniului companiei este una foarte gravă deoarece nu s-au făcut la timp procedurile legale (intabulare drepturi de administrare și concesiune, a drepturilor de proprietate asupra tuturor bunurilor aflate în domeniul privat al companiei. Faptul că investițiile minore făcute în ultimii ani nu pot fi utilizate (cheul de tip estacadă construit în portul Oltenița și care nu poate fi utilizat deoarece execuția nu este conformă cu proiectul) și nu în ultimul rând pierderile pe care compania le înregistrează lunar cu activitatea de depoluare care se ridică la aproximativ 50.000 euro/lună. Toate acestea, concomitent cu perioada de criză care a generat venituri cu 90 % mai mici doar din acostarea navelor de pasageri se poate concluziona faptul că la CNAPDF SA „prioritatea” a fost cheltuirea nechibzuită a banului, nepăsarea celor care au manageriat compania și dezinteresul în ceea ce privește dezvoltarea unei activități portuare, demnă de o țară membră UE. Situația este generată de cei doi directori (Ofițeru și Rușinaru) care s-au înscris în sindicat odată cu promovarea de către mine a modificărilor organigramei și a ROF-ului din Companie, cei doi aflându-se într-o evidentă incompatibilitate, fiind imposibil să fii și reprezentant al patronatului, și sindicalist în același timp. Iar sindicatul în acest moment este folosit ca pavăză în lupta lor cu mine. Acuzele sunt exagerate, și culmea, vin din partea celor care ar trebui, împreună cu managerul companiei, să găsească soluții pentru bunul mers al lucrurilor și obținerea de către angajații companiei a unor beneficii meritate.

Abținându-ne de la orice comentariu nu avem cum să nu observăm faptul că în CN APDF SA Giurgiu, divergențele Sindicatului cu conducerea Companiei sunt istorice.  Toți directorii care s-au perindat pe la șefia Companiei  au ajuns, la un moment dat,  într-un fel sau altul, să fie acuzați de membrii de sindicat , care totuși ar trebui să înțeleagă că directorul și nimeni altcineva este cel care trebuie, pe de-o parte să prezinte Ministerului de care aparține, raportul anual  privind indicii de performanță, iar pe de altă parte să fie pe placul angajaților instituției pe care o conduce, lucru care pare aproape imposibil.

(Jurnal)