DSC05577ION GLĂVAN s-a născut în zodia Racului, pe 15 iulie 1956, în comuna Drăgăneşti Vlaşca, judeţul Teleorman, localitate unde a urmat şi cursurile şcolii generale. După ce a absolvit Şcoala Profesională Mecano Navală din Giurgiu, în specialitatea Construcţii navale, a urmat şi absolvit cursurile Liceului Industrial nr. 2 Giurgiu, în 1982.

De mic copil, mi-a plăcut foarte mult fizica. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să mă joc. Ca orice puşti, fotbalul a fost disciplina preferată –  ne mărturisea interlocutorul nostru, cu bucuria născută de amintirile copilăriei, scânteindu-i  în ochi. În iulie 1974 m-am angajat la Şantierul Naval Giurgiu (ŞNG), ca lăcătuş constructor naval. După stagiul militar, care pe vremea aia era obligatoriu, am revenit în Şantier unde am fost promovat la Atelierul de trasaj optic. Aici am învăţat practic tainele meseriei de constructor naval. Tot de aici am şi cele mai plăcute amintiri. Am început  cu debitarea părţilor componente ale navelor,  folosind şabloane din scândură,  la scara 1/1. Deci la mărime naturală şi la debitarea la scara 1/10,  folosindu-mă de o maşina de debitat, oxiacetilenică,  Logatome,  de producţie franceză. În acele vremuri era tehnica cea mai avansată din punct de vedere tehnologic. Datorită acestei metode ajunsesem la un coeficient de utilizare a materiei prime de 98%!  În Şantier s-a lucrat cu acest procedeu tehnologic până după 1990, când a apărut actuala tehnologie de vârf:  debitarea ESAB, care se efectuează după o dischetă realizată în cadrul Atelierului de proiectări de la SHIPYARD ATG. Dacă natura ar da timpul înapoi, cu siguranţă tot constructor  de nave aş fi. De ce? Pentru că eu, fiu de ţăran ce sunt, când am venit în Şantier şi am văzut atâta tehnologie am rămas uimit de ce poate face omul cu ajutorul ei. Iată de ce am fost atras, atunci, de această meserie, profesie pe care am preţuit-o şi am iubit-o cu multă pasiune. Dovadă elocventă a acestui lucru este faptul că mi-am făcut întotdeauna datoria la locul de muncă. Acestui lucru datorez promovarea mea rapidă în profesia de Trasator optic,  meserie de mare precizie , în care se cere o responsabilitate majoră. Aici luam un vapor de la început, cum se spune în profesia de constructor naval. De la prima şi până la ultima piesă componentă. Am fost nevoit să învăţ rapid şi bine , să trasez ”cusăturile” navei şi elementele componente, simplu:  cu creionul şi rigla. Nu ca în zilele noastre, când acest lucru se efectuează pe calculator. Cu ajutorul autocadranului poţi face acum orice minune..

De la vaporul construit pe hârtie, la tehnica IT

După o clipă de răgaz menită a-şi răsfoi cartea gândurilor, omul din faţa noastră a simţit nevoia de a ne vorbi despre lucrurile frumoase din cariera sa. Toate seriile de vapoare care au ieşit pe porţile ŞNG şi mai târziu, pe cele ale SHIPYARD ATG Giurgiu, poartă pe ele, pe cel puţin pe un reper, şi amprenta muncii mele. Dacă înainte de revoluţie ŞNG construia vapoare pe hârtie, azi, la SHIPYARD ATG,  pot spune că montez – în mod concret – vapoarele cu mâna mea. Maistrul Ion Glăvan ne-a vorbit mai apoi despre familie despre relaţia sa cu aceasta. Fiica sa,  absolventă a Facultăţii de Cibernetică, este la rândul ei salariată de frunte al unei mari firme din Bucureşti.  Să nu credeţi că în viaţa mea este totul roz…ne declară omul din faţa noastră, ce – aşa cum ne mărturisea – poartă un singur regret: acela  că soţia nu a putut fi şi ea alături de el. Dacă în vechiul ŞNG, am fost promovat datorită calităţilor profesionale ca tehnician proiectări, în noul SHIPYARD ATG am fost promovat ca maistru. Profesie pe care o practic şi în aceste zile. Am ajuns să  coordonez munca a 30 de oameni. O fac cu mult drag şi asta mă face să mă simt legat sufleteşte de ei. Munca în echipă te umanizează extrem de mult. Nu pot să nu recunosc faptul că la SHIPYARD ATG activitatea de fiecare zi este mult mai bine organizată şi mai eficientă în raport cu cea dsfăşurată în fostul Şantier Naval. Şi acum mă trec transpiraţiile când îmi aduc aminte prin ce-am trecut când ŞNG –ul a intrat în insolvenţă A fost enorm  de greu…Mai ales că fiica mea făcea pe atunci  meditaţii pentru examenul  la facultate. Era nevoie de bani. Aflat în această situaţie, mai mult decât delicată, am luat rapid o hotărâre vitală care s-a dovedit a fi până la urmă foarte bună. Datorită acestei decizii pot declara cu mândrie că sunt printre puţinii care n-am plecat efectiv niciodată din acest perimetru al ŞNG. După intrarea în insolvenţă am rămas să muncesc aici timp de doi ani ca arhivar. Ulterior am ocupat postul de paznic alături de alţi şapte salariaţi. Exista ceva ce nu mă lăsa să plec, ca alţi foşti colegi, ce s-au transferat  pe la Mangalia sau Constanţa. Speram ca într-o zi să se întâmple o minune! Mă gândeam zi şi noapte la faptul că datorită instalaţiei de Sincrolift  s-ar putea ca cel puţin un om să vină cu o navă s-o repare la noi. Visam frumos! Şi uite că minunea s-a împlinit. Visul meu a devenit realitate. Într-o zi aici, la noi, a venit domnul Apostol Teodor Gheorghe. Şi odată cu el  totul a reînceput să prindă viaţă în acest perimetru al ŞNG. Ne-am apucat mai întâi de curăţenie căci  iarba crescuse cât casa! Apoi am început să repunem, rând pe rând, în funcţiune utilajele. Nu a fost deloc simplu şi nici uşor. Eram doar câţiva salariaţi în SHIPYARD ATG…De la o zi la alta  creştea şi numărul muncitorilor. Au început să apară şi primele comenzi. Maşinile şi utilajele au pornit, iar noul Şantier Naval din Giurgiu a prins din nou viaţă. Dar  mai ales pentru constructorii de nave. Ulterior, uşor, uşor, cei care plecaseră pe alte meleaguri pentru a-şi câştiga pâinea ,au început să revină ”acasă”, adică în SHIPYARD ATG”!

Planuri de viitor,  dar cu cine…

Ca şi ceilalţi colegi ai săi ce au fost eroi ai acestei saga navaliste, maistrul Ion Glăvan ne-a vorbit despre neputinţa lor în a-i atrage spre această frumoasă meserie pe tinerii din oraş. Ion Glăvan ne spunea că regretă că trăieşte astăzi  momente pe care nu reuşeşte să le desluşească, oricâte eforturi ar face.

Aşa cum probabil s-au plâns şi colegii mei, ne confruntăm cu lipsa de tineri muncitori, oameni care să ducă mai departe, peste ani , experienţa şi istoria profesiei de constructor naval giurgiuvean. Deşi, conducerea şi noi toţi care muncim în noul Şantier Naval  avem disponibilitatea eforturi de a-i forma, de a-i învăţa tainele acestei nobile profesii de constructor naval, din păcate nu reuşim să-i atragem. Mai vin din când în când tineri doar de la Şcoala de Arte şi Meserii dar aceştia nu au cunoştinţe despre ce este şi ce ca importanţă are o navă! Majoritatea dintre ei, în cele din urmă dau bir cu fugiţii! Personal am reuşit totuşi, cu mari eforturi, chiar părinteşti aş putea spune, să formez vreo şase tineri în meseria de sudor şi lăcătuş constructor naval. Ei  sunt singurii pe care i-am convins să  rămână la SHIPYARD ATG. Mă bucur pentru ei…au devenit muncitori de perspectivă. Am un băiat, Cojocaru Marian, care este acum unul dintre cei mai buni sudori din SHIPYARD ATG.

Salariile substanţiale şi ”la timp” ar putea fi un factor atractiv

Lipsa specialiştilor în construcţii navale, se datorează – ne mai spunea maistrul Ion Glăvan – şi faptului că în vechiul ŞNG ,foarte mulţi dintre salariaţi proveneau din judeţele Moldovei. Aceştia, după ce au luat salariile compensatoare,  la intrarea în insolvenţă a ŞNG, au plecat  către casă părăsind chiar judeţul Giurgiu.     În consecinţă, în meseria de navalist am rămas numai noi giurgiuvenii, dar şi dintre noi mulţi au ieşit la pensie sau au plecat către cele sfinte.  Din de ce am rămas astăzi foarte puţini specialişti în construcţii navale. Acestea sunt şi cauzele pentru care SHIPYARD ATG Giurgiu este nevoit să caute specialişti  în alte judeţe. După părerea mea tinerii de azi ar trebui încurajaţi să vină spre muncă, adică spre SHIPYARD ATG. Îţi ia mult timp până să poţi  deprinde tainele construcţiei de nave. Dacă vezi însă cum se construieşte una,  atunci cu siguranţă  vei rămâne în această profesie. Pe de altă parte şi actuala situaţie economică din SHIPYARD ATG ar trebuie să fie un factor de atracţie şi de garanţie pentru tinerii giurgiuveni. Spun asta pentru dincolo de investiţiile în tehnologie, noi ne luăm salariile la timp şi ele sunt  substanţiale. Trebuie doar să rezişti în SHIPYARD ATG Giurgiu circa trei – patru luni şi atunci sigur vei rămâne şi după această perioadă  de probă. Am această convingere întrucât am observat că un tânăr după ce a luat trei, patru salarii şi-a schimbat radical stilul de viaţă: hrana, modul de a se îmbrăca şi chiar comportamentul în societate.

Heliade CĂLIN