Legile româneşti cu privire la învăţământ stipulează clar faptul că, în România, învăţământul obligatoriu este, în acelaşi timp, şi gratuit. Acest lucru se întâmplă însă numai pe hârtie, deoarece în realitate lucrurile stau altfel. Nu au fost puţine cazurile în care s-a semnalat faptul că au fost cerute diverse sume de bani pentru diverse cărţi sau caiete speciale, fără a mai pune la socoteală obligarea părinţilor de a achiziţiona, de la şcoală, reviste ce se găsesc în orice chioşc de difuzare a presei. Dar, de anul acesta, se pare că „gratuitatea” învăţământului a depăşit orice limită. Recent, pe adresa redacţiei a sosit o scrisoare a unor părinţi disperaţi, scrisoare pe care o reproducem în cele ce urmează:

„Stimată redacţie, suntem un grup de părinţi, ai căror copii învaţă în clasa a II-a A la Şcoala cu clasele I – VIII „Mihai Eminescu” nr.4 din Giurgiu. Pe această cale, vrem să vă aducem la cunoştinţă faptul că în clasa aceasta se întâmplă lucruri cel puţin în opinia noastră ca fiind ieşite din comun. Doamna învăţătoare Mariana Simion a adus, la începutul acestui an şcolar, ca şi anul trecut, caiete speciale şi diverse culegeri pe care noi, părinţii, suntem obligaţi să le cumpărăm. Mulţi dintre noi, datorită crizei economice, nu au posibilităţi materiale de a cumpăra caietele şi cărţile pe care doamna învăţătoare ne obligă să le cumpărăm pentru copii. De exemplu, un singur caiet special costă aproape 30 de lei, sumă mult prea mare pentru un singur caiet şi chiar pentru posibilităţile noastre.

Mai mult, doamna învăţătoare a dat afară de la ore copiii care nu au putut cumpăra caietele respective, iar când noi am mers la şcoală pentru a solicita bunăvoinţa dumneaei, să ne lase caietele cu pricina „pe datorie” până când vom lua banii, pentru ca copiii noştri să nu piardă şirul orelor, dumneaei

ne-a spus clar: banii că altfel nu pot să dau niciun caiet! Noi nu ştim ce să mai facem, sunt cheltuieli foarte mari pentru puterile noastre, şi ar trebui să înţeleagă şi dumneaei, şi conducerea şcolii, care nu a luat nicio măsură, că trecem printr-o perioadă grea şi că abia ne descurcăm să trimitem copiii la şcoală”.

Pentru lămurirea situaţiei, ne-am adresat conducerii Inspectoratului Şcolar al Judeţului Giurgiu. Purtătorul de cuvânt al acestei instituţii, Georgeta Stănescu, ne-a declarat:

„Acest aspect tindem să credem că este singular, pentru că nu există obligativitatea achiziţionării unor materiale didactice auxiliare. Fiecare cadru didactic are libertatea de a alege aceste materiale didactice, în funcţie de performanţele pe care le vrea de la clasa sa. Pe de altă parte, toate aceste achiziţii ulterioare, suplimentare, se fac numai după consultarea părinţilor la începutul anului şcolar. Noi, Inspectoratul Şcolar, am mediat situaţia de la Şcoala cu clasele I – VIII „Mihai Eminescu”, am luat legătura cu personalul de conducere, rugându-l să aplaneze situaţia. Din cele ce ştim noi, copiii sunt primiţi acum la ore”, a încheiat Georgeta Stănescu.

E adevărat, micuţii sunt primiţi acum la ore, dar faptul că încă se cer o mulţime de bani pentru „performanţe” (greu de obţinut, dacă e să iei în considerare rezultatele ultimilor ani la toate examenele) lasă mari semne de întrebare. Într-o ţară afectată de criză, în care chiar şi învăţământul este în criză, era de aşteptat să se ajungă la situaţii precum cea de la Şcoala cu clasele I – VIII „Mihai Eminescu”. Şi, mai mult ca sigur, asemenea situaţii se mai pot întâlni şi în alte unităţi de învăţământ, doar că încă nimeni nu a avut curajul să le scoată la iveală.

D.C.