DSC_0034Este cunoscut, în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu, ca „Regizorul”. Este o figură aparte printre deţinuţi, şi, pentru încă 17 ani de acum înainte, cel mai probabil Penitenciarul va însemna „acasă” pentru Mihnea Gheorghe Columbeanu. Regizor de meserie, a cochetat o perioadă şi cu scenaristica, a scris şi câteva cărţi, iar după gratii a ajuns pentru o acuzaţie extrem de gravă: viol, pornografie cu minori, pedofilie. În total, 26 de ani de închisoare, cu posibilitatea de a intra în discuţia comisiei de eliberare condiţionată abia după ispăşirea a 20 de ani din pedeapsă. Va avea, cel mai puţin, 74 de ani la eliberare.

A acceptat să stea de vorbă cu noi, şi, recunosc, o oarecare strângere de inimă am avut-o la începutul întrevederii cu Mihnea Columbeanu. Nu mai văzusem, până atunci, un acuzat de pedofilie. Aşa că l-am lăsat să îşi povestească singur viaţa.

 „Principala vină pentru comportamentul meu o poartă educaţia închistată primită de la părinţii mei”

„Regizorul” îşi începe povestea. Provine dintr-o familie de intelectuali, din zona Blajului, mama – filolog, iar tatăl, cercetător istoric. A primit o educaţie tradiţionalistă, în condiţiile unei copilării, spune el, normale. Perioada de adolescenţă l-a prins în anii unei deschideri a României, deceniile 7 – 8.

„Eram curios, ca orice copil. Presupun că asupra mea au fost lăsate amprente din mai multe zone: o dată, din educaţia primită, apoi din tipologia mea, una combinată între flegmatic şi melancolic. Sunt un tip foarte sentimental, foarte sensibil, m-aş caracteriza eu. La pubertate, mă îndrăgosteam, efectiv, de toţi prietenii mei, fie că erau fete, fie că erau băieţi. Un singur prieten mi-a răspuns la avansurile pe care le făceam, de fapt, tuturor. Cred eu că acel copil de 12 – 14 ani a rămas închistat în subconştientul meu, şi abia târziu, peste ani de zile, am reuşit să îi ofer răspunsuri la mare parte din curiozităţile lui de atunci”, povesteşte Mihnea Columbeanu.

DSC_0032A fost căsătorit 18 de ani. Rezultatul acestui mariaj a fost un băiat pe care el a încercat să îl crească altfel decât a fost el crescut. La rândul său, fiul lui este căsătorit, la cei 22 de ani pe care îi are. Divorţul, spune „Regizorul”, a fost unul traumatic. Îl consideră, de fapt, unul dintre factorii care au dus la „explozia” comportamentului său.

„Am fost, dintotdeauna, deschis către artele vizuale, în special către fotografie. Mi-a plăcut să fac fotografii considerate, în anii comunismului, tabu: nuduri. Am fost mereu atras de aşa ceva. Prin anii 1980 mergeam pe malul mării şi fotografiam în special copiii nud. Erau simple instantanee. Eram conştient de proporţiile anormale pe care le ocupa zona aceasta în viaţa mea, şi am încercat să le stopez. Numai că nu am avut niciodată cui să cer ajutorul. E drept, am discutat cu un prieten care, ulterior, medic fiind, a studiat oarecum problema. Numai că el îmi spunea că nu i se pare nimic anormal, pentru că toţi trecem prin asemenea experienţe, perioade ciudate ale vieţii, dar că, în timp, aceste porniri ale mele se vor estompa”, mai povesteşte Mihnea Columbeanu.

O singură dată spune că a vorbit cu un psihiatru, angajat la Studiourile de la Buftea. Numai că nu i-a fost de folos. Nici după arestarea sa spune că nu a avut parte de profesionişti care să îl ajute să treacă peste „aplecările” sale. Singurele răspunsuri susţine că le-a regăsit în literatura de specialitate (Freud, în special).

 Internetul i-a accentuat pornirile spre pedofilie

 După anul 2000, când internetul a pătruns masiv în viaţa tuturor, Mihnea Columbeanu declara că îşi găsea, în mediul on-line, răspunsul la nevoile lui „special” de vizual. Nu mai avea nevoie în mediul vieţii reale de satisfacerea acestor pofte.

„Prin anul 2008, m-am împrietenit cu un băiat de 13 ani, căruia îi plăceau pitbullii. La vremea aceea, aveam două căţeluşe pittbull: Arela şi Diva. Cu timpul, puştiul a început să îmi pună şi altfel de întrebări…de genul celor la care eu nu aveam răspuns, la vârsta lui. Chiar m-a rugat să îl „ajut” cu o fată, să îşi înceapă viaţa sexuală. Un tip din cartier, un interlop, mi-a făcut legătura cu două femei, dar ele nu s-au băgat pentru că puştiul era minor. Dar au început să se vadă cu mine. După un timp, le-am întrebat dacă nu cunosc şi fete cu mult mai tinere. Una dintre ele a înţeles unde bat, şi, la scurt timp, a venit cu fiica ei de opt ani. I-am făcut fotografii, dar nu am forţat-o de la început…a trecut ceva timp între momentul în care ne-am întâlnit până când am început cu fotografiile.”

 Acuzaţia de viol – un fals!?

După câteva luni de fotografie, mama fetei i-a propus acesteia ceva „mai mult” în relaţia cu Mihnea Columbeanu. Iniţial, fata a refuzat, dar, la insistenţele mamei, totul s-a rezumat la simple mângâieri.

„Prin 2013, la Gorjului (n.r. – staţia de metrou cu acest nume) m-au agăţat, seara, vreo şase puşti: două fete şi patru băieţi, de prin Săbăreni. Erau „vânători”, cerşeau, chiar se şi prostituau pentru diverse sume de bani. I-am luat acasă la mine, le-am făcut câteva fotografii, le-am dat nişte bani şi au plecat. După vreun an de zile, m-am trezit din nou cu ei la uşa mea, noaptea, pe la ora 1. În tot timpul ăsta, mai încercaseră să mă „racoleze”, dar eu i-am refuzat mereu, spunându-le că nu am bani”, povesteşte Columbeanu.

În tot acest răstimp, „relaţia” cu fetiţa de nouă ani a decurs în aceeaşi manieră, susţine Columbeanu. De altfel, tot el spune că, după „experienţa” cu puştii de la metrou, chiar începea să depăşească momentul de atracţie faţă de minori.

În 2014, pe la jumătatea anului, mama fetiţei i-a făcut o vizită cu ambii copii de această dată: fata, dar şi fratele ei, cu un an mai mic. A mai făcut o încercare, dar, spune el, nu s-a întâmplat nimic.  „Am comis infracţiuni şi este firesc să dau socoteală, să plătesc, dar parcă pedeapsa primită e mult prea mare. Arestarea mea este legată de unele informaţii, dar deocamdată sunt simple supoziţii ale mele. În ceea ce mă priveşte, am avut grijă să evit, cu fiul meu, greşelile care s-au făcut cu mine. L-am obişnuit de mic fără tabu-uri, tocmai ca să nu cadă şi el în plasa în care am căzut eu”, declara Mihnea Columbeanu.

Cele mai mari regrete ale sale sunt legate de viaţa privată, de faptul că nu a reuşit să îşi continue mariajul. La ieşirea sa din închisoare, va avea vreo 74 de ani, vârstă la care nu mai poate face nimic. Şi mai regretă ceva: deşi în penitenciar şi-a găsit liniştea şi timpul necesar pentru a scrie cărţi, nu găseşte…caiete studenţeşti! Şi nici coli de scris…„E foarte greu să concepi un roman pe caiete mici”, spune Columbeanu.

Ies din încăperea în care am avut discuţia cu Mihnea Columbeanu cu o imagine în minte: o „lecţie” dintr-o culegere de bună cuviinţă, scrisă de el, lecţie legată fix de capcanele pe care le întinde mediul on-line celor mici…

(O.C.)

 

2 COMENTARII

  1. … si ar mai exista o „lectie”:
    Una, la care ar trebui, sa fie receptivi atat populatia de rand, cat si reprezentanti ai Statului, ai Ministerului Sanatatii. Cei din urma trebuind sa fi fost primii, ale caror cunostinte de psihologie comportamentala si a caror educatie umanistica si empatica sa fi reusit saltul din „Evul Mediu” romanesc pana in sec. XXI vest-european (nu cel al tarilor musulmane, asiatice etc.) :
    Unde au fost, und sunt masurile de informare si de preventie puse la dispozitie societatii cu privire la disfunctiunea psihica denumita „pedofilie” ? Unde este pus la dispozitie o institutie, la care oamenii cu pricina isi pot incredinta si expune problematica FARA FRICA de vreun denunt, in schimb cu speranta, ca vor primi ajutorul psihoterapeutic necesar (psihoterapie cognitiv-comportamentala) ? Pentru toti cei doritori de informatii serioase si de idei cu privire la posibilitati de ajutor, iata una dintre ele:

    https://www.dont-offend.org

    Poate ca, citind toate rubricile expuse pe aceasta platforma, macar o parte a populatiei, mai ales cea cu pretentie la titlul de ‘intelectual’ , sa faca un salt de la faza de „moarte pedofililor” si de la alte atitudini dezgustatoare la faza de initiativa pentru ajutor celora, ce in mare parte sunt victimele dezinformarii, ale lipsei de cunostinte, ale lipsei de interes pentru instaurarea unor mijloace de preventie. Care in nici un caz nu pot fi detentia.
    Descoperind prin presa romana de-a lungul ultimului an diverse altre cazuri foarte asemanatoare cu cele ale regizorului Mihnea Columbeanu (de exemplu cel al lui Livio Bellegante) unele chiar mai grave, nu am putut descoperi o pedeapsa de aceasta dimensiune.
    Culpa lui Mihnea Columbeanu a constat in fotografie si acte de mangaiere, acte, pe care un om cu judecata nu le poate pune laolalta cu un act de viol. Se pare ca (cel putin in 2014) reprezentantii justitiei au interpretat acele mangaieri si acele fotografii pe computer ca fiind vorba de „viol”. Iar articolele de lege or fi fost si ele interpretate si aplicate dupa placul celor, in mana carora a fost plasat cazul lui Mihnea Columbeanu. A judeca si a da sentinte dupa aceleasi unitati de masura, ca si cum ar fi fost vorba de maltratari, de viol, de sechestru, de… etc etc… , de toate cele, ce NU au avut loc in cazul de fata, mi se pare lipsit de bun simt si de responsabilitate – ca sa raman la acest eufemism.

    Si… gandindu-ne si intrebandu-ne, ce anume reprezinta un pericol pentru o societate:
    Unde am situa in contextul „pericol” atitudinea ignoranta a lumii din mediul statal, juridic si a celei din mediul de ajutor social ? Sau conditiile de detentie si stilul de comportament ale personalului din penitenciare ? Sau faptul ca oameni in situatia lui Mihnea Columbeanu sau a altora cu alte probleme de psihic sunt retinute intr-un loc cu totul nepotrivit, unde nu primesc terapia necesara ameliorarii situatiei ? Intrebari mai mult retorice…
    Faptul, ca ati dus acest interviu si ati publicat acest articol mi se pare un lucru foarte bun:
    Poate ca la un moment dat se va diferentia intre cei, ce fac un rau altuia in mod deliberat si cei, ce sufera de anumite disfunctiuni si de raul, pe care l-au facut, neputand actiona altfel; neexistand niciun ajutor adecvat.

  2. Mda, parerea mea este ca omul asta minte cu nerusinare. E tipic pedofililor, ei sunt maestri in manipulare. Manipuleaza copii si apoi manipuleaza adulti ca sa-si ascunda faptele.

    Violul este clar definit in codul penal:

    Art. 218

    Violul

    (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).

    Nimeni in Romania nu primeste o condamnare de viol pentru „simple mângâieri.” Desi, si aceste „simple mangaieri” te pot trimite la parnaie, vezi art. 219 agresiunea sexuala. Columbeanu a fost condamnat pentru AMBELE si multe altele. Dosarul lui poate fi consultat de oricine doreste pe net. Cautati „tribunal bucuresti” pe google.

    A, si faza ca „a primit prea mult”, ba nu, a primit prea putin. Motivul pentru care a primit 26 de ani este ca a savarsit infractiunile astea cu victime multiple in repetate randuri. Daca nu s-ar fi contopit pedespele ar fi state si 66 de ani, asa primeste doar 6 ani (cea mai mare pedeaspa) + spor o treime din toate celelalte pedepse adunate.

    Un gunoi. Nu cred ca iese pana la 80 de ani, comisia de eliberare nu se va lasa pacalita.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.