Biroul directorului Centrului cultural local „Ion Vinea” este laboratorul în care visele managerului Virgil Peţanca prind viaţă. Aici s-au gândit şi apoi au rodit multe iniţiative, dintre care amintim doar câteva: Orchestra de suflători „Valahia”, Ansamblul profesionist de cântece şi dansuri populare „Doina Dunării” şi formaţia de majorete. Marţi, 15 noiembrie, l-am găsit pe domnul Peţanca cufundat cu capul între palme şi cu privirea aţintită spre orizonturi ştiute doar de domnia sa. L-am deranjat pentru câteva clipe din această stare solicitându-i să ne răspundă la câteva întrebări.

–         Aşadar, domnule Virgil Peţanca v-am surprins din nou într-un moment delicat. Puteţi să-mi spuneţi la ce anume vă gândeaţi?

— Mă gândeam că există totuşi diverse modalităţi certe de a păstra în continuare în viaţă activităţi foarte costisitoare cu fonduri financiare nesemnificative. Exprimându-mă în procente, se pot face reduceri de circa 70%, şi readuce astfel în prim plan ceva care lipseşte foarte mult peisajului cultural giurgiuvean. Este vorba de stagiunea concertelor simfonice. Este păcat că acum când avem Ateneul „Nicolae Bălănescu” paradoxal nu mai avem Orchestra simfonică. Când aveam Orchestra nu avem Ateneul – ce ghinion!

— Este clar, din punctul meu de vedere, că Giurgiu

-nu-şi va mai putea permite să înfiinţeze o astfel de orchestră. Aveţi altă părere?

— Aşa este, şi în cunoştinţă de cauză, ca muzician vă spun cu durere în suflet  că nici nu rentează. La cele mai mici standarde şi cu o structură minimă, fără marea dotare instrumentală o orchestră simfonică ar costa anual circa 25 de miliarde de lei vechi. Dar vedeţi, în condiţiile legislaţiei actuale şi a unei gândiri moderne, această activitate în viziunea mea poate fi abordată şi altfel.

— Să cred că vă gândeaţi deja la găsirea unor soluţii moderne adaptate actualului context economico-financiar. Cum se poate ieşi din acest labirint?

— Printr-un parteneriat public privat, sau unul simplu derulat între noi, ca instituţie, Consiliul Local şi Consiliul Judeţean, şi cu o Asociaţie sau Fundaţie Cultural-Artistică, care să preia practic formarea orchestrei şi pregătirea întregii stagiuni concertistice. În aceste condiţii nu ar mai exista nici o funcţie creată, nici o relaţie contractuală între muzician şi Centrul Cultural „Ion Vinea”, şi ar exista punctual doar un grafic al programului concertistic convenit cu părţile implicate. Costul total al unei stagiuni, în aceste condiţii, ar coborî anual de la 25 la (atenţie!) doar 5 miliarde de lei vechi!

— Nu se poate. Pare incredibil, cum?

— La acest lucru meditez de mult. Această sumă ar reprezenta banii care vor fi daţi Asociaţiei sau fundaţiei culturale respective, care ar urma printr-un parteneriat să se ocupe de formarea orchestrei: dotarea, sala de repetiţii, dirijorii cu care vor lucra instrumentiştii, transport, plata instrumentiştilor etc. Acum există doar o singură problemă grea: identificarea acestei sume minime de buget- atenţie! (5 în loc de 25 miliarde de lei vechi), sumă care ar putea readuce Orchestra Simfonică în peisajul cultural-artistic giurgiuvean.

— Aţi făcut cumva şi câţiva paşi concreţi în acest sens, sau sunteţi doar la capitolul de creionare a acestui proiect?

— Am trecut şi de primul pas, adică în 2010 alături de câţiva prieteni muzicieni am mobilizat mai mulţi instrumentişti din rândul tinerilor absolvenţi ai Academiei de Muzică, foarte talentaţi dar din păcate fără un loc de muncă, şi am început o serie de repetiţii sub bagheta unor dirijori consacraţi. Am făcut acest lucru tocmai în ideea mai sus menţionată, şi pentru a fi pregătiţi pentru un moment în care ne-ar putea surâde puţin norocul. Aceşti instrumentişti au susţinut în fapt Concertul Regal Vienez de Crăciun, de anul trecut pe scena Ateneului giurgiuvean. De asemenea, ei vor susţine şi în acest an în decembrie acest concert şi încă 2 concerte la Ateneul nostru. Primul Concert simfonic „Bijuterii muzicale” va fi pe 3 decembrie şi este oferit profesorilor cu merite deosebite în activitate de către Consiliul Judeţean Giurgiu, iar pe 20 decembrie vor susţine Concertul Regal Vienez de Crăciun.

— Cu această iniţiativă m-aţi uimit pur, şi simplu. Nici nu ştiu ce să mai cred când constat că tot ce vă propuneţi prinde viaţă, dar… vedeţi că vă sună telefonul şi…

-(După o convorbire de câteva minute, cu ochii strălucind de bucurie domnul Virgil Peţanca continuă…)

— Poate nu vă vine să credeţi. Chiar acum mi-a confirmat din Australia dirijorul Michael Woods că pe 3 decembrie va fi la Giurgiu pentru a dirija Concertul simfonic „Bijuterii muzicale”, ce mai spuneţi?

— Felicitări şi să revenim cu picioarele pe pământ. Cum aţi vedea în contextul acestui parteneriat la care visaţi anul 2012?

— Dacă identificăm sursele financiare această iniţiativă ar putea avea, într-o stagiune, 12 concerte culturale şi educative, în timp ce fosta Orchestră simfonică avea 9 concerte. Deci, vedeţi că există pârghii de a reduce cheltuielile atunci când un manager doreşte acest lucru! Nu sunt doar vorbe în vânt că actualii mari capitalişti reduc cheltuielile şi fac activitate, dacă ei pot – noi de ce nu am putea!?

— Este uimitoare această gândire, dar totuşi…

— Ştiu, vă gândiţi la sursa financiară care să aloce cei 5 miliarde de lei vechi. Şi eu mă gândesc, şi ne-am bucura cu toţii dacă ar face acest lucru un patron puternic. Ar investi cineva, în premieră, în cultură într-un proiect ca acesta generos şi onorant. Şi de ce nu aş visa să ia fiinţă o Orchestră simfonică particulară, printr-o fundaţie, pentru că avem deja în ţară un Cor particular şi o fanfară particulară care aparţin doamnei Ciuclea, soţia senatorului cu acelaşi nume. Deci, Giurgiu ar putea avea, printr-un investitor privat prima Orchestră simfonică privată, care i-ar putea aduce şi o parte din bani înapoi, din concertele susţinute în ţară.

— Asta ca să nu mai vorbim de faimă şi imagine în lume, nu?

— Bineînţeles. Orchestra ar putea participa cel târziu în 2013 la Festivalul Internaţional „George Enescu”, până atunci ar susţine spectacole în ţară care ar fi preluate şi transmise şi ele de TVR Cultural. Ar fi invitată să concerteze şi peste hotare, vă daţi seama ce publicitate i s-ar face investitorului în rândul lumii civilizate şi al elitei cultural-artistice. Imaginea Giurgiului în lume ar fi cu totul alta, lumea bună ne-ar cunoaşte şi altfel nu doar ca pe oamenii care am omorât sportiv!

— Şi la ce altceva mai visaţi domnule Virgil Peţanca?

— Visez la oportunitatea ca printr-un sponsor să mutăm Capitala muzicală a Europei aici la Giurgiu. Visez că un investitor ar conştientiza la această oportunitate şi aş putea înfiinţa această Orchestră, iar cu susţinerea sa financiară am avea rezultate extraordinare. Visez la sursele financiare, la ajutorul Consiliului Local şi al Consiliului Judeţean, în funcţie de posibilităţi, dar speranţa mea este şi nu vă ascund acest vis, că frumos ar fi dacă un investitor ar „naşte” aici prima Orchestră simfonică particulară, care să se numească …de ce nu Filarmonica Astra, Nova Force, sau mai ştiu eu cum! Dar din spirit patriotic, visez ca acest lucru să se întâmple cât mai curând şi la Giurgiu.

— Care ar fi beneficiul acestui investitor domnule Virgil Peţanca?

— Aşa cum am mai spus, în primul rând acesta ar dobândi un capital de imagine extraordinar de mare în rândul intelectualităţii de vârf din România şi, subliniez, din toată Europa şi din toată lumea. Să ne închipuim că la Giurgiu s-ar ţine Master- class-uri la care şi-au manifestat dorinţa de a participa dirijori renumiţi din Europa şi de pe tot globul. Concertele susţinute de ei ar fi înregistrate şi transmise de TVR Cultural şi vizionate de o lume întreagă. Prezenţa Orchestrei simfonice Giurgiu în festivaluri şi concursuri internaţionale, şi nu în ultimul rând înregistrările muzicale sub baghetele unor dirijori celebri, toate acestea s-ar face sub sigla dorită de investitor (patron) şi l-ar propulsa pe el şi oraşul Giurgiu la un nivel de vârf al societăţii Europene şi mondiale.

– Dacă toate acestea se vor întâmpla rămâne să constatăm în perioada care va veni. Până atunci, să îl lăsăm pe dirijorul actualei Orchestre de suflători „Valahia” să viseze frumos la Orchestra simfonică Giurgiu, şi la alte proiecte îndrăzneţe, nu înainte de a-i ura multă putere de muncă şi succes în activitatea cotidiană.

Heliade CĂLIN

1 COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.