După ce fântâna din Parcul „Mihai Viteazul” a fost transformată recent, de către niște necunoscuți în lighean de spălat ciorapii, zilele trecute câțiva minori au făcut baie în fântâna arteziană a Parcului Tipografiei, de pe strada 1 decembrie 1918 (Șoseaua Oinac), ca la ștrand, în timp ce aceasta se afla în funcțiune.


În fiecare vară, odată cu temperaturile sufocante, aceeași imagine se repetă în multe orașe: copii care se scaldă în fântânile arteziene, adulți care privesc nepăsători, iar unii chiar încurajează acest comportament. Din păcate, ceea ce pare un joc nevinovat poate avea consecințe serioase.
Fântânile arteziene nu sunt locuri de joacă și nici ștranduri improvizate. Ele fac parte din patrimoniul public, sunt construite și întreținute din banii contribuabililor și au rol decorativ, nu recreativ. Scăldatul în ele este interzis, iar aruncarea de pietre, monede sau alte obiecte în apă poate defecta instalațiile, provocând pagube care vor fi suportate, în final, tot din buzunarul cetățenilor.
De fiecare dată când o pompă se strică sau o instalație este blocată de obiectele aruncate în bazin, sunt necesare intervenții costisitoare, iar frumusețea orașului este înlocuită de imaginea unei fântâni oprite, degradate sau împrejmuite pentru reparații.
La fel de îngrijorător este însă mesajul pe care îl primesc copiii. Libertatea nu înseamnă să faci orice îți trece prin minte, iar lipsa limitelor nu este o dovadă de iubire părintească. Respectul pentru bunurile publice, pentru reguli și pentru comunitate începe în familie. Copiii învață prin exemplu, iar atunci când adulții tratează cu indiferență ceea ce aparține tuturor, aceeași atitudine va fi preluată și de generațiile viitoare.
Dincolo de acest lucru trebuie precizat că în interiorul fântânilor se află cabluri și instalații electrice ce pot oricând pune în pericol viața celor ce calcă peste ele.
Poate că, între două fotografii pentru rețelele sociale și câteva minute petrecute pe telefon, merită să ne facem timp pentru o lecție simplă, dar esențială: nu tot ceea ce este posibil este și permis.
Un oraș civilizat nu este definit doar de investițiile pe care le face administrația, ci și de modul în care locuitorii aleg să le protejeze. Este nevoie de foarte puțin pentru ca un loc frumos să rămână frumos: bun-simț, responsabilitate și respect pentru ceea ce este al tuturor.
Fântânile arteziene trebuie să rămână simboluri ale frumuseții orașului, nu exemple ale nepăsării noastre.


