Gheorghe Brătianu a fost un reputat istoric, om politic liberal, profesor universitar și membru al Academiei Române. În anul 1924 a devenit profesor la catedra de istorie universală a universității din Iași, iar din 1940 a fost profesor la Universitatea din București. A devenit membru titular al Academiei Române în anul 1942.
Gheorghe Brătianu a considerat apărarea principiilor sale mai importantă decât propria viață. În noaptea de 7 spre 8 mai 1950, a fost arestat de comuniști și dus la închisoarea de la Sighet, unde a fost încarcerat fără să fie judecat.
A refuzat oferta regimului comunist de a primi tratament, în schimbul retragerii textelor referitoare la faptul că Basarabia şi Bucovina aparțin României și publicării altei ediții în care să susțină că aparțin Rusiei. „«Nu-mi voi trăda țara. Nu pot dezminți un adevăr istoric și nimic pe lume nu mă poate justifica să scriu neadevăruri despre istoria românească». Atunci acele persoane i-au zis: «N-ai să primești îngrijire, nici tratament, nici medicamente, aici ai să pieri». Gheorghe Brătianu le-a răspuns «Și dumneavoastră o să pieriți într-o zi, dar nu-i totuna să pieri cu demnitate sau cu lașitate». L-au privit în ochi, n-au mai spus nimic și au plecat. A rămas mai departe, singur, în celula 71 a închisorii Sighet”, este mărturia monseniorului Alexandru Todea, încarcerat și el în închisoarea de la Sighet.
În 1953, Gheorghe Brătianu a murit în închisoarea de la Sighet, în condiții neelucidate. Pe certificatul de deces era trecută data de 27 aprilie 1953.
(Foto: Gheorghe Brătianu în tinerețe și la Sighet, via Wikimedia Commons)